Povestea cutremurătoare a singurului german care a refuzat să îl salute pe Hitler. Cine a fost August Landmesser
O fotografie circula pe Internet cu câțiva ani în urmă și a devenit celebră datorită actului de nonconformism subtil, dar profund, al unuia dintre protagoniștii săi: August Landmesser. În anii 30, infamul salut „Sieg Heil!” al lui Hitler a fost obligatoriu pentru toți cetățenii germani, fiind o demonstrație de loialitate față de Führer, partidul său și națiunea sa. Însă, August Landmesser a fost singurul german care a refuzat să își ridice mâna la o adunare din 1936.
Născut la data de 24 mai 1910, în Moorrege, Schleswig-Holstein, Germania, August Landmesser, unicul copil al lui August Franz Landmesser și Wilhelmine Magdalene, a fost muncitor pe șantierul naval Blohm + Voss din Hamburg. În 1931, a aderat la Partidul Nazist, iar doi ani mai târziu, s-a îndrăgostit de o femeie de naționalitate evreiască, Irma Eckler. A cerut-o de soție în 1935, anul în care s-a născut și prima lor fiică, Ingrid.
Din păcate, s-au înregistrat pentru căsătorie la Hamburg, dar au fost împiedicați de Legile de la Nürnberg adoptate cu o lună mai târziu. Politica nazistă ulterioară, de exterminare a evreilor, interzicea căsătoria rasei ariene cu cetățenii de origine evreiască. În cazul în care era încălcată această regulă impusă de Adolf Hitler, riscau chiar pedeapsa cu moartea.
A vrut să fugă în Danemarca
Într-o poză realizată la data de 12 iunie 1936, când liderul nazist a organizat unul din cele mai mari mitinguri de până atunci, cu ocazia lansării navei de formare Horst Wessel a marinei naziste, un bărbat identificat ca Landmesser refuză să execute celebrul salut „Sieg Heil!”, stând nemișcat cu brațele încrucișate. Actul de sfidare se remarcă în mijlocul mulțimii de saluturi naziste.
În 1937, soții și fiica lor au încercat să fugă în Danemarca, dar au fost prinși la graniță, iar August a fost acuzat de „dezonorarea rasei” sau „infamie rasială”, conform legilor de la Nürnberg, și arestat. El a susținut că nici el, nici Eckler nu știau că ea era pe deplin evreică, și a fost achitat la 27 mai 1938 pentru lipsă de probe, cu avertismentul că o recidivă ar duce la o sentință de mai mulți ani de închisoare. La mai bine de o lună, pe 15 iulie, a fost arestat din nou si condamnat la doi ani și jumătate în lagărul de concentrare din Börgermoor.
August și Irma au fost declarați morți oficial în 1949
Între timp, în Germania a fost adoptată în mod tacit o lege care prevedea arestarea soțiilor evreice ale bărbaților germani care „dezonoraseră rasa”. La momentul arestării, Irma era însărcinată cu cea de-a doua fetiță a cuplului, Irene. Eckler a fost arestată de Gestapo și ținută la închisoarea Fuhlsbüttel, unde a născut cel de-al doilea copil, apoi a fost mutată în lagărul de concentrare de la Oranienburg, ulterior în lagărul de concentrare Lichtenburg pentru femei, iar în cele din urmă în lagărul de concentrare de la Ravensbrück pentru femei.
Se crede că Irma Eckler a fost transferată în ceea ce naziștii numeau „centru de eutanasie” în 1942, unde a fost ucisă cu alți 14.000 de evrei. După condamnarea la închisoare, Landmesser a avut câteva locuri de muncă înainte de a fi trimis pe front. Câteva luni mai târziu, a fost declarat dispărut în acțiune în Croația.
August și Irma au fost declarați morți oficial în 1949. În 1951, senatul din Hamburg a recunoscut căsătoria dintre August și Irma. Fiicele lor au împărțit numele părinților: Ingrid a luat numele tatălui, iar Irene a păstrat numele mamei.