Proiectul „Al nouălea cer”. Planul în urma căruia oamenii urmau să locuiască în sfere plutitoare

„Al nouălea cer”( „Cloud Nine”) a fost un proiect care avea în plan ca locuitorii să trăiască în sfere plutitoare, care urmau să devină mici orașe, deasupra Pământului. Ideea a fost e propusă de un arhitect vizionar în anii 1960. De ce nu a mai fost pus în aplicare?

Buckminster Fuller a fost un arhitect, inventator și futurist american care a proiectat structuri ce încercau să rezolve probleme sociale și de mediu prin design. Una dintre cele mai cunoscute invenții ale sale este cupola geodezică, o clădire care arată ca o sferă tăiată în două, compusă din piloni triunghiulari.

Bazate pe un concept numit tensegritate, care se referă la echilibrul dintre tensiune și integritate, permițând acestor structuri mici să susțină greutăți comparativ mari, aceste cupole geodezice nu sunt doar estetice, ci și economice. Și totuși, cum a luat naștere ideea de orașe plutitoare?

Totul a plecat de la un patron bogat din Japonia, pe nume Matsutaro Shoriki, care l-a provocat pe Buckminster Fuller, în anul 1960, să proiecteze o comunitate care să plutească pe golful Tokyo. Acest proiect a primit denumirea de „Al nouălea cer”. Atât arhitectul, cât și omul de afaceri, își imaginau bărci unite pentru a forma un oraș aflat deasupra Pământului.

De ce nu a fost proiectul dus la bun sfârșit

Deși nu au fost construite niciodată, aceste sfere geodezice masive și ușoare ar fi fost umplute cu aer cald și ar fi plutit în aer.  Fuller a calculat că o sferă geodezică cu diametrul de un kilometru ar cântări foarte puțin în comparație cu masa de aer prinsă în interiorul ei. Cercetătoriul a sugerat că, dacă aerul din interiorul unei astfel de sfere ar fi încălzit chiar și cu un grad Celsius peste temperatura ambiantă, sfera ar deveni plutitoare.

În realitate, lucrurile stăteau cu totul diferit. Specialiștii de la acea vreme sugereau că realizarea acestor zone de locuri, care se doreau în straturi, ar fi făcut ca întregul sistem să fie foarte greu pentru a pluti în aer.

Proiectul lui Fuller a fost una dintre cele mai ambițioase și radicale viziuni în arhitectura aero-spațială. Arhitectul a fost inspirat de potențialul pe care îl oferă cupolele geodezice pentru a crea spații de locuit inovatoare și sustenabile. De asemenea, Buckminster Fuller a fost un precursor al conceptului de arcologie.

În final, proiectul lui Buckminster Fuller „Al nouălea cer” nu a fost realizat din cauza lipsei de finanțare, de interes și de fezabilitate tehnică. O sferă plutitoare aduce o serie de provocări și riscuri care sunt asociate cu ideea de a locui deasupra solului. Stabilitatea, siguranța, accesibilitatea, reglementarea și impactul asupra mediului sunt doar o parte dintre motivele pentru care planul nu a fost dus la bun sfârșit, potrivit desprelume.ro.

Pe de altă parte, ideea arhitectului rămâne o sursă de inspirație și de imaginație pentru mulți arhitecți, ingineri, artiști și visători, care își doresc să exploreze noi posibilități de habitat uman.