Statuile „Giganții” din Parcul Carol. Cei doi frați care au iubit aceeași femeie, dar au avut parte de un sfârșit tragic

Considerat cândva unul dintre cele mai frumoase parcuri din Capitală, în Parcul Carol se găsesc două statui impresionante, cunoscute ca „Giganții”. Inițial, proiectul statuar a fost proiectat ca „Giganţii şi nimfa adormită”, însă cei doi giganţi au fost repoziţionaţi la reamenajarea parcului din anii ’60, iar nimfa a fost mutată în Parcul Herăstrău. Povestea acestor statui este una de dragoste, dar cu un sfârșit nefericit.

În prezent, statuile „Giganții” sunt în Parcul Carol I din București, pe aleea principală a parcului, în apropierea intrării dinspre Piața 11 iunie. Creațiile fac parte din proiectul realizat de arhitectul Remus Iliescu alături de sculptorii Frederic Storck, Dimitrie Paciurea și Filip Marin, din lucrarea intitulată ,,Grota fermecată”.

Lucrarea a luat naștere cu ocazia organizării Expoziției Generale Române în Câmpia Filaretului din anul 1906, în vremea Regelui Carol I, unde oamenii au lucrat de zor la amenajarea unui parc, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de domnie glorioasă a Majestății Sale Regele Carol I. În Parcul Carol I se păstrează puţine elemente din „Expoziţia generală română de la 1906″. Întregul concept al lucrării a aparținut lui Dimitrie Paciurea, care s-a inspirat din „Legenda Jepilor”.

Grota nu mai există astăzi, iar Giganții au fost duși din perimetrul inițial puși de o parte și de alta a aleii principale a Parcului Carol I, nimfa fiind mutată în Parcul Herăstrău. Așadar, care este povestea statuilor?

Doi frați care iubeau aceeași fată

Au fost odată ca niciodată doi frați care iubeau aceeași fată. O iubeau atât de mult, încât s-ar fi luptat până la ultima suflare chiar și cu cel mai rău zmeu pentru o privire sau o vorbă de la ea. Dar fata nu putea fi decat a unuia dintre ei. Și, cum au hotărât cu care din ei va rămâne?

Ei bine, frații nu puteau decide singuri, așa că a decis soarta pentru ei. Unii spun că fata s-ar fi aruncat în ape și și-ar fi jurat inima celui care o va salva, dar tinerii s-au luptat, orbiți de gelozie, până când a fost prea târziu. Alții spun că niciunul dintre ei nu voia să fie cu fata, așa că au ucis-o, iar remușcările i-au împietrit. În orice caz, oamenii au transmis de-a lungul timpului povești despre iubiții nefericiți.

Cei care locuiau în munți, lângă orașul Bușteni, au văzut o cascadă străjuită de două pietre imense care le amintea de nefericiții îndrăgostiți: cascada le amintea de fata pierdută în brațele morții, așa că au numit-o Urlătoarea, iar pietrele le aminteau de cei doi frați, așa că i-au numit Jepi.

De cealaltă parte, cei care locuiau în București nu știau de povestea fraților care iubeau aceeași fată. Așa că, într-o zi din vremea Regelui Carol, pe Câmpia Filaretului, oamenii au început să lucreze de zor la amenajarea unui parc. Așa se face că trei mari artiști și-au ales câte un personaj și au încercat să-l surprindă cât mai bine.

„Nimfa adormită”, fata din poveste, a sculptat-o în marmură Filip Marin și el a fost cel care i-a dat numele, iar pe frați i-au creat, din piatră de Rusciuc, Frederick Storck și Dimitrie Paciurea, numindu-i „Giganții”. I-au așezat la stânga și la dreapta „Nimfei adormite” pe vecie, în fața unei grote.

Din păcate, vremurile s-au schimbat, au venit alte zile și alți conducători cărora nu le plăceau poveștile de demult, astfel că grota a fost distrusă, despărțindu-i pe cei doi frați de femeia iubită, lăsându-i să-și plângă nefericirea de-o parte și de alta a aleii principale a Parcului Carol. Nimfa a fost mutată în Parcul Herăstrău și condamnată la singurătate.

Inițial, statuile au fost amplasate în fața Palatului Artelor și a peșterii artificiale din fața acestuia. În prezent, despărțite, își plâng tristețea veșnică în Parcul Carol I și în Parcul Herăstrău.