Ce nume aveau românii în anii 1400. Multe sunt populare și în zilele noastre

Un cercetător din cadrul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, parte a Academiei Române, a efectuat un studiu asupra antroponimiei în Transilvania medievală, cu accent pe numele românești și germane. Studiul vizează numele proprii purtate de sași și români.

Autorul, Adinel Dincă, investighează documentele medievale conținând nume săsești și românești din Transilvania, formulând observații și explicații privind structura acestor nume în secolul al XIV-lea (simple sau duble), ordinea lor în familie, relația dintre nume și structura socială sau domeniul de practică, precum și geografia antroponomică.

Unul dintre exemplele aduse se referă la un proces între capitlul catedral al Bisericii Transilvaniei și șapte capitluri săsești în prima jumătate a anului 1309. Un alt exemplu este reprezentat de un dosar ce conține sute de nume din întreg teritoriul transilvan, redactat de colectorii papali Iacob și Raymond între 1331-1337.

Mai sunt menționate o listă comemorativă a parohilor răposați, membri ai confraternității capitlului din Sibiu în 1394, și alegerea plebanului din Slimnic la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Numele românilor la 1400 aveau influențe germane, dar nu toate

În ceea ce privește numele românești cu influențe germane, autorul notează frecvența acestora și influențele culturale și sociale care le-au modelat. Se evidențiază și trecerea de la nume de persoană la nume de familie, ca urmare a intereselor statelor în curs de formare.

Se subliniază faptul că antroponimia medievală din Transilvania nu a fost subiectul unor cercetări ample și metodologii interdisciplinare, deși lucrări recente și catalogări au contribuit la o mai bună înțelegere a antroponimiei românești.

În ceea ce privește populația românească, autorul remarcă importanța izolării numelui românesc, analizând contextul istoric și modul de transpunere a acestuia în documente.

Prin analiza documentelor istorice și corectarea unor informații incomplete, autorul a reușit să identifice frecvența unor nume românești precum Ioan, Petru, Nicolae și să evidențieze aspecte legate de circulația acestor nume în întregul teritoriu românesc din zona Carpatică.

Nume românești cu influență germană

Cel dintâi exemplu enumeră (în formă latinizată) şi în mai multe rânduri numele unor preoţi parohi din capitlurile sus-menţionate: alături de Andrei, Bartolomeu, Cristian, Daniel, Gheorghe/George, Ioan (8 plebani poartă acest nume), Iacob, Mauritius, Mihail, Nicolae (de asemenea de 8 ori, cărora li se adaugă alte câteva menţiuni ale unor laici cu acest nume), Paul, Petru şi Simon, nume din patrimoniul creştin consacrat, ni se transmite şi un remarcabil registru antroponimic de factură germană, Arnold, Berthold (cu mai multe menţiuni), Gerard, Giselbert, Godescalc/Gotscalc, Gombolin/Gobolin/Goblin, Gundlin/Gundolin, Hermann, Konrad (de mai multe ori), Reiner, Sigfried, Theoderich, Ulrich, Walther, Wilhelm (în forma Alhelmus) şi desigur Heinrich, nume purtat de 9 parohi (...)”

În concluzie, autorul subliniază diversitatea și influențele culturale și sociale care au sculptat antroponimia în Transilvania medievală, evidențiind importanța continuă a cercetării în acest domeniu.