Cum arată o zi din viața unui copil aflat în plasament: «Poartă povara pe umeri»

Copiii din centrele de plasament au o mulţime de lipsuri, dar ele nu sunt dintre cele materiale, ci afective, emoţionale. Sunt copii care au cunoscut trauma de la vârste fragede, care au văzut lucruri pe care alţii le văd doar în filme şi care şi-au pierdut încrederea în ei şi în cei din jur.

În sprijinul lor vin, de mai bine de 8 ani, voluntarii „Ajungem MARI”.

Aceştia merg câte 2 ore în fiecare săptămână în centrele de plasament sau apartamentele de tip familial şi îi ajută pe copiii şi tinerii de aici.

Le oferă, în funcţie de nevoi, ajutor la materiile de la şcoală, fac cu ei ateliere de tot felul, discută despre probleme de îngrijire, sănătate şi protecţie, îi duc în excursii sau la diverse evenimente.

Citește și: Cum se pregătesc copiii din plasament pentru viața în societate 

Adică, îi ajută să descopere viaţa de „afară”, adică de dincolo de porţile centrelor de plasament. Îi pregătesc pentru momentul când vor fi pe cont propriu.

Delia Lugojan este voluntar la un centru de plasament din Capitală şi ne-a povestit ce face cu micuţii de aici, dar şi cum s-a schimbat viaţa ei datorită lor.

„Copiii cu care lucrăm stau în centre sau apartamente de fip familial, iar interacţiunile lor cu exteriorul sunt destul de limitate. Astfel, timpul petrecut cu ei este extraordinar de important în a-i pregăti pentru viaţă”, ne spune Delia. Tânăra a fost foarte impresionată de un băieţel, Robert, de 11 ani, care trăiește într-un centru de plasament. 

„Merg la apartament să lucrez cu Matei, un băieţel de 8 ani. Dar s-a lipit de noi şi Robert, fratele lui, în vârstă de 11 ani. M-a impresionat faptul că, de la uitat la televizor, copilul a intrat în vorbă, apoi şi-a adus caietele şi manualele, s-a aşezat cu noi în cameră şi am început să lucrăm împreună. Aşa Robert a scris despre el că este deştept şi vrea să înveţe ca să nu ajungă un om fără adăpost. M-a înduioşat faptul că poartă această povară pe umeri. Nici un copil n-ar trebui să aibă astfel de griji. Pe de altă parte mi se pare absolut senzaţional faptul că înţelege cât de importantă este şcoala în acest proces, în dezvoltarea lui şi drumul către o viaţă independentă şi mulţumitoare”, povesteşte ea.

Pe lângă nevoile educaţionale aceşti copii au şi mari nevoi afective.

Voluntarii au reuşit să mai acopere din ele prin timpul petrecut împreună şi prin flexibilitate.

De exemplu, în zilele în care copiii sunt obosiţi sau nu au disponibilitate pentru orele clasice de scris şi citit, voluntarii le organizează jocuri, poveşti, ascultă muzică sau fac sporturi.

Vezi și: Violență fizică și verbală la un centru de plasament din Voluntari 

„Contează enorm relaţia pe care o dezvolţi cu ei, felul în care ajungi să te armonizezi cu ceea ce simt şi au nevoie punctual, în fiecare zi. Cred că ajutorul cel mai important rămâne atenţia personală acordată copilului. Iar zâmbetele lor, bucuria nemascată pe care o afişează ori de câte ori ne vedem reprezintă cea mai mare bucurie”, e concluzia voluntarului.

Peste 45.000 de copii şi tineri din România se află în prezent ­într-o formă de protecţie, fie că vorbim de centre de plasament, fie de apartamente de tip familial. 

Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!