Confesiunile celebrului Eugen Doga: „Când nu este muzică nu prea mă simt bine”
Originar din Republica Moldova, unde şi locuieşte, Eugen Doga (85 de ani) vine des în România, cu ocazia evenimentelor la care participă. Aşa cum s-a întâmplat recent, când a fost invitat la aniversarea compatrioatei sale, Iana Novac, şi la Premiile Radar de Media, unde a primit o distincţie de onoare pentru întreaga sa carieră. Reporterul Click! s-a întâlnit cu celebrul compozitor de valsuri şi am aflat astfel care sunt cele mai importante preocupări ale sale.
Click!: Fără să ştim am copilărit cu muzica dumneavoastră din filme precum „Maria Mirabela”, „Punguţa cu doi bani” sau „Capra cu trei iezi”, filme care încă se mai difuzează pe micile ecrane...
Eugen Doga: Se mai difuzează? Slavă Domnului, pentru că pe la Chişinău nu prea. La Chişinău nu merge nimic, în genere...
În seara asta sunteţi la o gală de premii, unde aţi primit „Distincţia de excelenţă pentru măiestria artistică, un simbol cultural al Patriei române”. Mai ştiţi câte premii aţi primit de-a lungul carierei?
Nu le număr, nu acesta este scopul meu. Când nu le primesc eu mă supăr, dar când le primesc este bine.
V-aţi gândit vreodată să vă mutaţi în România?
Nu, pentru că eu am atâta Românie în gând, că nu a fost nevoie. O port şi o doresc în suflet. Nu duc lipsa României, pentru că permanent sunt aici. Traiul fizic nu înseamnă că este şi traiul spiritual.
Unde vă simţiţi mai bine, aici sau în Republica Moldova?
Peste tot mă simt bine.
Aveţi mulţi prieteni?
Eu mă simt bine acolo unde sunt prietenii şi muzica mea. Când nu este muzică nu prea mă simt bine. Îmi pare rău că nu este foarte cunoscută muzica mea... Păcat.
Dar românii vă ştiu muzica din câteva filme pentru copii...
Păcat că nu o cunosc decât dintr-un film ca Maria Mirabela. Mă întreb dacă nu a fost degeaba. Am scris sute de piese care nu sunt cunoscute. Ştiu că îmi iubesc muzica, slavă Domnului, dar trebuie să-mi ştie faţa, aia este importantă.
Colaboraţi şi în România cu unii compozitori?
Există planuri de concerte, chiar zilele acestea voi pleca la Iaşi, am festivaluri şi evenimente. Mai ales cele în aer liber... Ah, ce îmi plac! Lumea iubeşte să asculte muzică afară. Acum se face muzică altfel...
Vă moşteneşte cineva talentul în familie?
Doar o fiică am, dar ea nu face muzică. La mine nici fiica şi nici soţia nu au fost cu muzica.
V-aţi gândit să scoateţi un album în România?
Am foarte multe piese care, din păcate, sunt scrise şi editate doar în Rusia. În Chişinău nu am scoase nici una. Iar în România am trei CD-uri mai vechi.
Spuneaţi că în Bucureşti v-au oprit oamenii să faceţi poze cu ei. În Moldova păţiţi la fel?
În Moldova e linişte în toate, încă nu a ajuns războiul... Moldovenii nu sunt interesaţi de nimic, sunt interesaţi spre alte direcţii.
Click! spune
Eugen Doga s-a născut la 1 martie 1937, în satul Mocra din Transnistria. A studiat la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1951-1955), apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960). Și-a început cariera de muzician ca violoncelist, în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M., apoi a predat la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967). A debutat în arta componistică în 1963, realizând și muzică de film. În România este foarte îndrăgit pentru valsurile sale și pentru melodiile din filmele „Șatra” și „Maria Mirabela”.
Căsnicie de 60 de ani, cu Natalia
Maestrul Eugen Doga este căsătorit de 60 de ani cu Natalia, femeia pe care a știut că o vrea alături toată viața, la doar trei zile după ce a cunoscut-o.
De dragul compozitorului, ea a părăsit țara natală, Rusia, și a învățat limba română.
„Eu nu am știut că va fi așa de grea viața cu un geniu. El mai mult tace, dar spune că eu îi înțeleg toate gândurile. Cea mai bună notă de la el e atunci când vine și zice «Ce bine e acasă»”, a mărturisit soția artistului, într-un interviu pentru Teleradio Moldova. Cei doi au o fată, care le-a dăruit și un nepot, însă aceștia nu au moștenit pasiunea pentru muzică.
„Fiica mea a lucrat mult timp la televiziune, dar a plecat la București, să se poată ocupa mai bine de băiatul ei. Nu cred că nepotul ascultă muzica mea. Dar important e să asculte muzică de calitate. Talentul este un har de la Dumnezeu, dar este și o povară enorm de mare. Pentru că ești tot timpul ostatic al acestei mari datorii. Nu ai o viață normală, ca toată lumea. Dar vine și cu recompense”, a mărturisit maestrul, pentru emisiunea „Prima oră” de la postul tv moldovenesc Prime.