Cu ce se ocupa George Ivașcu în urmă cu 20 de ani. Ce ar face dacă ar putea timpul înapoi și ce mesaj și-ar transmite: „O bună perioadă în care mi-am sacrificat viața”

George Ivașcu (56 de ani), actorul din serialul "Tătuțu” care s-a reîntors în timp pentru filmări și-a amintit cu nostalgie cum era el acum 20 de ani.

La ce nu ar putea să renunțe vreodată și de ce îi pare rău că fost director de teatru, dar nu ar mai vrea să facă asta, George Ivașcu, îndrăgitul actor din rolul Pelicanu, a dat totul din casă pentru Click!

În serialul „Tătuțu'”, v-ați întors în timp cu aproximativ 20 de ani. Ce făceai tu, în urmă cu două decenii?

N-aș putea să zic clar. Făceam actorie. Sigur eram mai tânăr, sigur nu știam că o să fac un film care mă va transpune în urmă cu 20 de ani. Și sigur mă bucuram de ceea ce mi se întâmplă – ca și acum. Asta nu s-a schimbat.

„M-am obișnuit să mă bucur de ce mi se întâmplă azi, acum”

Cum a fost pentru tine să te reîntorci la tot ce era atunci?

Exact această nostalgie e ca și cum ai răsfoi un album personal și-ți amintești cât de tare te bucurai, de exemplu, de telefonul de pe vremea aceea, iar acum te uiți la el ca la o jucărie și ți se pare incredibil. Face parte din viața ta și te uiți cu ochii de copil la lucrurile care te bucurau la momentul acela.

Care era ce mai mare vis al tău, la începutul anilor 2000, ai reușit să faci ce ți-ai propus?

Paradoxal, cu toate că fac o profesie care pare un pic ieșită din realitate, eu m-am obișnuit să mă bucur de ce mi se întâmplă azi, acum. Niciodată nu mi-am propus că peste 5 ani să vreau ceva anume. Mă bucur de rolurile pe care le am acum – de exemplu, Pelicanu – din „Tătuțu'”, - și nu mă gândesc că, poate, peste 10 ani voi juca un Othello – nu, pentru că dacă nu-l joc, de ce să rămân dezamăgit?! Și, atunci, mă bucur de momentul acesta în care Pelicanu trebuie să fie plenar și tot ceea ce am de făcut să mă bucure și să-i fac și pe ceilalți să se bucure. Și, acum, că putem vorbi, urmează rolul din „Betoane” – acesta este un alt pariu imens pe care-l am, în afara Pelicanului pe care îl ador. Acum voi prezenta publicului un personaj cu 10 ani mai bătrân decât mine – joc un pensionar boschetar care nu știe cum să mai păcălească viața, care are farmecul lui.

„N-aș putea spune că aș schimba mașina sau stilul vestimentar”

Dacă ar fi să renunți la ceva, din ce ai acum și nu aveai atunci, la ce ai renunța?

Eu am fost un copil care nu a avut jucării, dar mi-au plăcut întodeauna jocurile. N-aș putea spune că aș schimba mașina sau stilul vestimentar. Consider că fiecare obiect/lucru face parte dintr-un joc și nu mă atașez.

Dacă ai putea da timpul înapoi (cu două decenii) ce ai face diferit și ce nu? De ce?

În primul rând, nu aș mai face administrație, pentru că a fost o bună perioadă în care mi-am sacrificat viața de actor – deși eu spuneam că nu sunt director de teatru, ci un actor care are grijă de un teatru. Dar nu aș mai face-o.

Este ceva ce îți lipsește de acum 20 de ani?

Când spui asta este, de fapt, o sumă de amintiri – îmi lipsesc unii oameni, prieteni. Și mi-e dor să mă întâlnesc cu oameni dragi care au însemnat foarte mult în viața mea.

„S-a creat o familie”

Dacă ar fi să-ți transmiți un mesaj ție de acum 20 de ani, care ar fi acela?

„Bravo, băiete! Urmează-ți drumul!”.

Din punct de vedere personal, cum ai descrie acești ultimi ani?

Profesional, în primul rând, sunt foarte bucuros că fac parte din echipa „Clanul”, acum „Tătuțu'”, și, iată, „Betoane”, unde am întâlnit o echipă deosebită pentru că succesul acestor producții se datorează unor profesioniști pe toate palierele. S-a creat o familie. Și pot spune că acum, azi, dacă ceva mă împlinește foarte tare este că m-au introdus într-o familie.

Pe plan personal, acești ani i-aș descrie întotdeauna în căutarea normalității.

Cum te vezi peste 20 de ani?

Deocamdată vă provoc să mă urmăriți, în curând, în „Betoane”, acolo unde am cu 10 ani în plus și vă prezint acest vagabond – „vagabondul vieții mele”.