Mihaela Bilic demontează miturile despre slăbit! Ce metode șocante au folosit oamenii de-a lungul secolelor pentru a scăpa de kilogramele în plus
Slăbitul a fost întotdeauna o provocare pentru oameni, iar modul în care ne-am raportat la kilogramele în plus a evoluat extrem de lent de-a lungul istoriei. Nutriționista Mihaela Bilic explică cât de complicat și de dureros poate fi acest proces, chiar și în zilele noastre.
Din antichitate până în zilele noastre, slăbitul a reprezentat un adevărat coșmar pentru oameni, iar acest lucru nu este o noutate. Nutriționista Mihaela Bilic a explicat recent pe pagina sa de Facebook cât de dificile și, adesea, extreme au fost metodele prin care oamenii s-au chinuit să scape de kilogramele în plus:
„Din antichitate până în zilele noastre, slăbitul este un coșmar!! Cura de slăbire nu este o invenție nouă, oamenii s-au luptat dintotdeauna cu kilogramele în plus, iar o metodă ușoară și eficientă de «a topi» grăsimea n-a fost descoperită. Încă! Dacă trecem în revistă strategiile legate de slăbit, constatăm cu tristețe că foamea și implicit mâncatul puțin sunt sfinte.
Dilema este cum reușești să rabzi de foame? Din antichitate până în zilele noastre soluțiile au fost cât se poate de radicale și drastice: foame, frig, nesomn, mișcare, purgative, laxative și, în sec XX, amfetamine”.
Metodele radicale din trecut
Mihaela Bilic subliniază că metodele prin care oamenii încercau să slăbească erau adesea extreme și chiar periculoase, și că ideea de „dietă ușoară” este mai mult un mit decât o realitate. De-a lungul secolelor, strategiile de slăbire au variat, dar toate au avut un lucru în comun: radicalitatea.
„Pentru amuzament, iată cum s-au chinuit oamenii de-a lungul timpului să slăbească:
- Hippocrate, părintele medicinei, recomanda munca fizică grea înainte de masă, ca să gâfâi de oboseală. Și pentru Soranus, un medic din secolul II, soluția este să dormi cat mai puțin și să te miști cat mai mult. În plus se recomandă să mănânci o singură dată în zi, un singur fel de mâncare- rece, pe bază de legume, cu un pic de pește sau carne.
- Încă din antichitate se practică deja consumul de laxative și vomitive. În Evul Mediu, atitudinea rămâne aceeași: Avicenna pune accentul pe mișcare și purgative care să împiedice digestia. Începând cu anul 1700, obezii erau sfătuiți să doarmă puțin, să transpire mult și să abuzeze de laxative. La Paris, doctorul Antoine Petit folosește oțet și cafea neagră ca ajutor pentru slăbit, iar în Anglia doctorul Malcom Fleming prescrie ingestia de săpun ca să topească grăsimile”, explică nutriționista.
Restricții și obsesii în secolul XX
Secolul XX a adus o mai bună înțelegere a fiziologiei și a efectelor efortului fizic, dar regimurile de slăbire au rămas extrem de restrictive. Cura Guelpa presupunea înfometare, apă și ceai cald, plus un purgativ pe bază de ulei de ricin. În anii ’20, cura de lapte a doctorului Leven era la fel de dură: primele zile doar ceai, următoarele doar lapte cald aromatizat. Interesant este că obsesia pentru siluetă a afectat și celebritățile:
„Începutul secolului XX, deși aduce o înțelegere mai bună a fenomenelor de calorimetrie și efort muscular, vine tot cu regimuri de slăbire restrictive. Cura Guelpa se baza pe înfometare, nefiind permise decât apa și ceaiurile calde, plus un purgativ pe bază de ulei de ricin. În anii ‘20 cura de lapte a doctorului Leven consta din consumul a 10 cești de ceai în primele 2-3 zile, apoi alte 10 zile în care se consuma exclusiv lapte cald parfumat cu vanilie, caramel sau cafea.
Obsesia curelor de slăbire se amplifică începând cu anii ‘60 și interesul pentru siluetă «molipsește» treptat toată populația, indiferent de vârstă, sex sau profesie. Jane Fonda povestește într-un film documentar cum a învățat de la mama ei să-și inducă voma, ca metodă de menținere a siluetei și cum a apelat la amfetamine pentru reducerea apetitului. Și Audrey Hepburn, celebră pentru silueta ei filiformă, își ducea existența între episoade de bulimie și anorexie, «presărate» din belșug cu medicamente psihotrope”.
De ce slăbitul rămâne o provocare și azi
Astfel, chiar și celebritățile care păreau să aibă siluete perfecte au trecut prin experiențe extreme și periculoase pentru sănătatea lor. Mihaela Bilic subliniază că, în secolul XXI, oamenii continuă să se lupte cu foamea și cu controlul apetitului:
„Din păcate nu există un «leac» pentru obezitate, oamenii rabdă de foame și acum, în secolul XXI, așa cum o făceau în antichitate. Nu avem mecanisme naturale de slăbit, iar foamea este o senzație de care nu putem uita! Cât despre voință, slabă speranță că ne putem abține pe termen lung, instinctele ne fac pofticioși și mâncăcioși. Mâncare puțină și greu de găsit, un stomac mic și hormoni care să blocheze apetitul… asta ne-ar putea salva. În așteptarea acestui miracol, merită să fim îndrăgostiți - e singura situație în care uităm de mâncare”, a încheiat nutriționista.
În concluzie, Mihaela Bilic ne reamintește că, deși metodele au evoluat, provocarea slăbitului rămâne universală. Foamea, voința și echilibrul între plăcere și restricție sunt probleme care ne însoțesc de secole și care, chiar și astăzi, fac din procesul de slăbire o adevărată provocare pentru fiecare.