Oana Pellea: „Am vrut să se termine viaţa”. Dezvăluiri emoționante, despre familie și cele două mari iubiri

Confesiune şocantă! Oana Pellea (61 de ani) recunoaşte că a suferit enorm atunci când a rămas orfană. „Când am pierdut-o pe mama, am vrut să se termine viaţa”, a declarat actrița în cel mai nou episod al podcast-ului „Fain&Simplu”, realizat de Mihai Morar pentru YouTube. Actrița a vorbit atât despre cariera sa, cât şi despre viaţa privată. A mărturisit că şi acum, deşi au trecut patru decenii de când tatăl ei, regretatul actor Amza Pellea, a plecat într-o lume mai bună, încă simte, zi de zi, cum părinţii ei o veghează, precum doi îngeri.

„Imaginați-vă că eu l-am văzut pe tata mai mult la televizor. Aveam 21 de ani, atunci când el a plecat puțin mai departe. Eu am 61 de ani. Deci, 40 de ani l-am văzut la film, pe peliculă. Dar, de 61 de ani, îl am în venele mele și stăm de vorbă tot timpul, îi cer sfaturi, e tot timpul cu mine și mă ajută. El când a plecat mi-a promis că, de fiecare dată când voi avea spectacol, va fi în sală”, i-a mărturisit Oana Pellea lui Mihai Morar, în podcast-ul „Fain&Simplu”.

Oana Pellea: „Am două iubiri ale vieții mele”

De asemenea, artista a recunoscut care sunt cele două mari iubiri ale vieții ei: „Am avut și am un privilegiu extraordinar de a avea din ambele părți o familie, un neam, de care sunt foarte mândră, de oameni cinstiți, oameni frumoși, oameni cu frică de Dumnezeu. E un mare privilegiu ăsta și îi mulțumesc Domnului în fiecare zi că am nimerit în neamul ăsta. (...)

Mama a fost iubirea vieții mele, pe lângă tata. Am două iubiri ale vieții mele. Am mai avut eu iubiri, dar nu sunt iubirile vieții mele”, a mai dezvăluit marea actriță.

Artista a spus și care este, în opinia sa, cea mai importantă lecție pe care a învățat-o de la tatăl ei, Amza Pellea, care a cucerit publicul cu rolurile interpretate în filme precum „Dacii”, „Osânda”, „Nea Mărin Miliardar” sau „Mihai Viteazu”. „În viață este important să lași o dâră de frumos după ce pleci de pe lumea asta”, a redat, cât de fidel a putut, Oana Pellea, sfatul primit de la tatăl ei.

„Mama a fost iubirea vieții mele, pe lângă tata”

„Îi simți prezența dacă atenția și iubirea ta este acolo. Nu ai cum să nu îi simți prezența. La tata e mult mai ușor să îi simt prezența, pentru că nu există zi de la bunul Dumnezeu să nu mă oprească lumea, sau un șofer de taxi, sau cineva pe stradă, și să îmi spună, cu lacrimi în och, «Nouă ne e dor de el». Zi nu există! Ceea ce înseamnă că omul ăsta chiar a dăruit ceva. Dar ce a dăruit și de ce este iubit și astăzi sigur este pentru că a fost un actor excepțional. Sunt copii care îl iubesc, deși îl știu doar din filme. Sunt copii care întrebă de el. Anul ăsta se împlinesc 40 de ani de când nu mai e și se vorbește încă așa despre el. Și asta pentru că acest om a fost de o bunătate excepțională.

Nu l-am auzit niciodată vorbind de rău pe cineva, nu l-am auzit ridicând tonul niciodată la nimeni, era de o generozitate excepțională și iubea oamenii și viața. Asta se simte. Asta face diferența dintr-un mare actor, pe care îl admiri, și un actor pe care îl iubești și vrei să îi dai cămașa de pe tine. Cred că asta e lecția pe care el mi-a dat-o prin cum a trăit, cea mai importantă. Cred și eu că în viață este important să lași o dâră de frumos după ce pleci de pe lumea asta”.

Totodată, Oana Pellea a vorbit și despre decesul mamei sale, Domnica Mihaela, mărturisind că a vrut ca viața ei să se termine: „Când am pierdut-o pe mama. Am vrut să se termine viața, nu să mă sinucid, dar nu m-a mai interesat viața. Pe urmă mi-am dat seama că dorința pe care o avea mama cu tata era să fiu fericită. Și atunci am spus că dacă ei mă vor fericită, apoi e musai să fiu. Și am început să fiu fericită”

Oana Pellea spune când i-a fost cel mai greu din punct de vedere profesional

Cea mai mare realizare în viață este faptul că a reușit să se lase de fumat, o dorință pe care o avea tatăl ei, dar pe care a reușit să o împlinească după moartea mamei sale. De asemenea, Oana Pellea a mărturisit când i-a fost cel mai greu din punct de vedere profesional:

„Eu la teatru nu am fost cooptată în nicio trupă, pentru că am fost puțin paralelă, nu îmi place să bârfesc. Mi se pare timp pierdut. Pentru mine e un miracol că m-am descurcat. Am avut emoții și mi-a fost greu o singură dată în viață profesional, atunci când i-am spus poeziile lui tata. Atât. Atunci îmi tremura vocea.

Nu mi-a fost greu nici când am fost dată afară, pentru că atunci toată atenția mea era pe boala mamei. Și astea sunt lucruri care trec. Am fost dată afară și ce? Acum serios. Nu mi-a fost niciodată teamă de asta. De aceea și spun, dacă vine Dumnezeu acum și spune: Oana Pellea, gata cu actoria, ești interzisă... nu mă supăr. Meseria asta eu nu o văd și nu o fac dintotdeauna decât pentru a dărui, pentru mine asta e meseria. Să dăruiesc publicului ceva. Îmi interzici să dăruiesc prin forma asta, bun, încerc să dăruiesc altfel”, a mai dezvăluit Oana Pellea.

Piesa în care a jucat împreună cu tatăl ei

Oana Pellea și tatăl ei, Amza Pellea, au jucat împreună în aceeași piesă, doar că nu în „același timp”:

„Nu știu care ar fi fost aceea, pentru că nu știu dacă el ar fi vrut să joace cu mine, dar am jucat împreună, nu ce a fost la televizor. Am jucat o dată împreună, dar cu o «aruncare» de vreo 20 de ani și o să vă spun de ce. Primul lui rol, la Craiova, a fost în «Bună seara, domnule Wilde!» și îl juca pe Jack, care era iubitul lui Gwendolen, iar eu am jucat la institut, la examenul de diplomă, pe Gwendolen. Deci, am fost parteneri, așa, peste timp”.

De 40 de ani de când Amza Pellea s-a stins din viață, iubirea pe care ea o simte din partea publicului se datorează în mare măsură iubirii pe care oamenii o poartă marelui actor. De asemenea, a mărturisit că acesta nu ar fi vrut că ea să intre în lumea actoriei și să dea la teatru. 

„El a murit când eu am absolvit, deci examenul de diplomă l-am dat la două săptămâni după ce a murit el. Deci, de 40 de ani, fac această profesie. De 40 de ani, știu că generații întregi și-au «odihnit» ochiul pe mine, văzându-l pe tata. De 40 de ani, știu că iubirea pe care o simt din partea publicului se datorează în mare măsură iubirii pe care voi o aveți față de tata. Și de 40 de ani, sunt mândră, sunt foarte responsabilă să nu cumva să vă dezamăgesc în numele lui tata (...)

Tata nu a vrut să dau la teatru deloc, s-a supărat foarte tare. (...) Într-o zi, mi-a spus că nu e de acord, că o să am foarte mult de suferit, toată lumea o să vină să o vadă pe fata lui Amza Pellea și dacă fata lui Amza Pellea nu are talent, o să fie o dramă pentru mine, și are dreptate ... ar fi fost ... dar nu a fost așa (...)

A sunat pe toată lumea de față cu mine, ală a fost cel mai frumos cadou, și le-a spus că «Vedeți, fii-mea a înnebunit, vrea să dea la teatru. Eu nu îmi dau seama dacă are talent, vă rog din suflet, nu mă nenorociți. Dacă nu are talent, vă rog să o picați. Nu vreau să intre pe pile, nu vreau să sufere toată viața, așa suferă că a picat acum, dar nu o să sufere toată viața». A dat telefon la absolut toată lumea, Sanda Manu, Iorga Tudorache, Marin Moraru ... înafară de Dem Rădulescu.

Și eu i-am spus că este și Dem Rădulescu în comisie și el mi-a zis: «Ală te pică oricum». Dar, atenție, eram foarte buni prieteni”, a mai dezvăluit Oana Pellea, în podcast-ul „Fain&Simplu”.

Oana Pellea, biografie

Oana Pellea s-a născut la 29 ianuarie 1962, în București, și este fiica Domnicăi Mihaela, născută Policrat, și a regretatului actor Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12 decembrie 1983). Actrița a studiat la Academia Română de Teatru și Film și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu.

În perioada 1984–1987, a fost actriță la Teatrul din Piatra Neamț. A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 până în 1999 și a participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia și Europa. Din 1999, Oana Pellea este liber profesionistă. A jucat peste 30 de roluri importante în teatru și 20 în film, precum „Puterea și adevărul” (1972), „Concurs” (1982), „Cine are dreptate?” (1990),  „Moromeții 2” (2018) etc.

Oana Pellea a primit numeroase premii internaționale pentru rolul principal din „Stare de fapt”, filmul lui Stere Gulea, inclusiv premiile pentru „Cea mai bună Actriță” la Festivalul de Film de la Geneva, premiul Orașului Geneva, premiul la Festivalul Filmului Politic de la San Marino și la Festivalul Internațional de Film „Vulturul de Aur" din Batumi, Georgia.

A avut onoarea de a reprezenta România la mai multe festivaluri internaționale de teatru, inclusiv la festivalul anual al Uniunii Teatrelor Europene, Festivalul Klang Bogen de la Viena, Festivalul Internațional Francofon din Franța și Festivalul Americilor din Canada. Face parte din Jurii internaționale de film.

În 2010, Academia Română i-a acordat premiul Aristizza Romanescu „pentru cariera teatrală și cinematografică”. Performanțele sale în lumea teatrului au fost apreciate și de Casa Regală din România. În 2012, Regele Mihai I i-a acordat decorația Crucea Casei Regale a României. La 1 decembrie 2000, a primit Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer, „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.

În 2009, fiica lui Amza Pellea a debutat și în alt domeniu. A lansat prima sa carte, intitulată „Jurnal 2003-2009”, la editura Humanitas, în primele trei luni de la lansare fiind vândute mai bine de 15.000 de exemplare.