Fiica lui Adrian Fetecău îi calcă pe urme: „Mă depășește chiar”

Liderul trupei Vouă are cu ce se mândri, având în vedere că fiica lui, Irina, îi calcă pe urme. Adrian Fetecău (65 de ani) ne-a povestit cum s-a schimbat viața fiicei sale după accidentarea pe care a suferit-o la genunchi. În același timp, actorul și jurnalistul ne-a vorbit despre viitoarele sale proiecte.

Click!: Am observat că fiica ta, Irina, este mai vizibilă în ultima vreme decât tine...

Adrian Fetecău: Ce să fac? Eu îmbătrânesc, iar ea...întinerește! Lăsând gluma la o parte, știu că te referi la emisiunea ei „Așa-i în tenis!", care a început să prindă la cunoscători, mai ales că a avut invitați cu renume: Mihaela Buzarnescu, Raluca Olaru, Victor Hănescu, Horia Tecău, George Cosac, iar în viitorul apropiat vor veni, în studioul în care se înregistrează, Ilie Năstase, Ruxandra Dragomir și Andrei Pavel.

Cum a ajuns să realizeze această emisiune?

În martie, anul trecut, s-a operat la cartilajele genunchiului drept, iar recuperarea lungă și chinuitoare a ținut-o departe de terenul de tenis mai bine de un an. Momentul operației a căzut în cel mai bun moment al carierei sale de jucătoare de tenis... Și pentru că face acest sport de mai bine de două decenii, știind cu ce „se mănâncă", a ajuns ușor la un concept de emisiune, în care să-i incite pe campionii noștri să-și dezvăluie trudă și îndoielile din spatele succeselor lor... Bineînțeles, titlul emisiunii e inspirat de celebrul monolog, interpretat de inegalabilul Toma Caragiu...

Am văzut că a avut și o lansare de carte...

Și aici lucrurile au decurs ușor și...surprinzător de plăcut! La sfârșitul anului trecut, incitată de o anchetă despre starea precară a sportului nostru, a hotărât să publice într-un volum lucrarea de master, susținută în vara lui 2022 la „Universitatea din București”, care se intitulează „Mărirea și decăderea sportului românesc" și în care încearcă să explice de ce s-a ajuns în această stare... Lansarea s-a derulat la sfârșitul lunii trecute la Librăria Eminescu, iar despre carte a vorbit, printre alții, decanul „Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării”, Antonio Momoc. Surpriza plăcută a venit din partea Librăriei Eminescu de lângă Universitate, care a mai solicitat cărți, ajungând astfel la un al doilea tiraj și făcându-mă să exclam: „Uite, mie, care am scris și eu câteva cărți, nu mi-a solicitat nimeni să le mai aduc volume, iar fiica-mea devine, deja, o scriitoare mai cunoscută decât mine!". Glumesc, din nou, bineînțeles, sunt tare mândru de realizările sale, care l-au făcut pe un prieten bun din formula anilor 80 a Grupului VOUĂ, cantautorul Tedy Tudoroiu, să-mi trimită un mesaj în care subliniază că încet, încet, lumea o să vorbească de mine că tată al Irinei Fetecău și nu despre ea că fiica a mea... Sincer, m-aș bucură enorm să se vorbească în viitor despre realizările ei! Ale mele, dacă au fost cândva, se pierd în negura vremurilor...

Ce să înțeleg? Că ai depus armele?

Încă nu, dar mi-e din ce în ce mai greu să lupt cu „modernismul" acestor vremuri „de aur" ale umorului românesc. După părerea mea, este prea multă impostură și grobianism în așa zisele creații ale marilor vedete ale momentului. Știu, sunt un dinozaur al umorului românesc, a cărui părere pare desprinsă dintr-un alt film decât cel actual, dar mai știu că nu mă zgândarî niciun strop de invidie! Decât să-mi bag și să-mi scot pe scenă, mai bine lipsă... Acum a mai apărut și modă marilor comedii din cinematografe, care se întrec în înjurături și în care am aflat că anumite domnișoare sunt super-dotate sexual o dată ce rostesc cu voluptate „mai da-te-n p....mea!". Mi se pare grotesc să aud o femeie vorbind în halul ăsta, dar, v-am spus, sunt un individ care înțelege din ce în ce mai greu încotro ne îndreptăm...

Nu ești prea dur în afirmații?

Nici vorba, pentru că, dacă tinerii văd la televizor mitocănie, în cinematografe aceeași mitocănie, la Sala Palatului "stand up-iști" unul mai mitocan decât altul, ajung să creadă că numai așa se poate face umor în țară asta și că e bine să adere și ei la această mitocănie generalizată. Căutați pe YouTube momente de umor cu Toma Caragiu, că tot l-am amintit, realizate pe scenă Sălii Palatului și veți vedea cum râd spectatorii din acei ani la un umor normal...Și-atunci acei spectatori se numeau tot oameni și, credeți-mă, că nu erau mai înapoiați mintal decât cei de-acum...Bine, erau alte realități decât cele „roz" care ne înconjoară astăzi și pe care poți să le parodiezi, fără să apelezi la organele genitale. Sigur, Toma Caragiu s-a răsucit acolo unde este când l-a auzit pe scenă, pe care o înnobila cu prezența s, pe un ”stand up-ist" rotofei întrebând o doamnă din primul rând dacă ia m...și dacă fetiță de lângă ea, de câțiva anișori, face la fel! Va asigur că e o faza reală cu care va puteți delecta și dumneavoastră căutând pe net, nu numai cei 5000 de spectatori(!) prezenți în sală...

Și, totuși, acest gen de umor prinde! Tu subliniezi că sunt mulți spectatori în sală...

Păi, ce am spus eu că nu prinde? Am explicat și de ce... Am căutat câțiva ani niște casete pe care am avut șansa să le găsesc cu prilejul reamenajării spațiului nostru de repetiție din Centru Vechi, așa că, în curând, sper să lansez pe YouTube „Istoria VOUĂ", adică povestea adevărată și necosmetizată a unei trupe care se încăpățânează să existe de mai bine de 41 de ani! Pe aceste casete sunt două spectacole din 88 și 89 ale Grupului VOUĂ, cu săli arhipline, în care studenții rădeau sănătos la un umor în care nu există nicio urmă de vulgaritate, iar când mai strecurăm și așa zisele „șopârle" își înroșeau palmele. În mai 89 , VOUĂ a avut ,între blocurile din Regie, 10000 de spectatori care stăteau pe unde apucau, inclusiv pe cămine. Ce-ar fi însemnat să întreb o față, din rândul întâi, dacă face un anumit lucru? Cred că m-ar fi dus direct la numărul 9...Nicio trupp din acei ani nu-și baza evoluția umoristică pe mitocănii, iar publicul nu-și putea închipui că e nevoie ca să radă de așa ceva... Și, vă asigur, se râdea și-n acei ani cenușii...O să vedeți când o să postez imagini absolut inedite din spectacolele acelor ani...Te anunț când se va întâmpla...

Din ce spui, această istorie continuă...

Din fericire, da. Dacă accesați pagina de Facebook „Compania Teatrală Vouă" veți vedea că ținem regulat spectacole, multe în țară, la diverse manifestări, cum a fost la Bistrița , când am închis binecunoscutul Festival de Umor „Mărul de Aur". Dorel Vișan în deschidere, noi la final. Sună bine, nu? Am o înțelegere cu ceilalți 7 membri ai formulei actuale a trupei, cu care lucrez de mai bine de un deceniu, că atunci când reacțiile spectatorilor nu vor mai fi cele pe măsură așteptărilor noastre să facem un pas lateral. Atâta timp cât putem să facem lumea să radă sănătos, la un umor care nu se deschide la șlițul cuvintelor(cum spunea regretatul nostru prieten, poetul Lucian Avramescu...), am tot dreptul să-mi exprim opiniile de mai înainte, chiar dacă mulți mă vor înjurq cu patimă! Eu va spun că, încă, un om de bun simț poate veni la un spectacol de umor însoțit de copii, fără teamă că li se va face educație sexuală explicită! Că să convingeți că e așa, va așteptăm duminică, 28 mai, la ora 20, în The Pub, elegantul club din spatele statuilor de la Universitate. În mod cert, după acest spectacol muzical-umoristic, „marca VOUĂ", veți începe vara 2023 mult mai optimiști!