Povestea singurei cântărețe din România care l-a făcut pe Ceaușescu să spună „Tatăl nostru” în genunchi. Tragedia care i-a pus capăt carierei

Eugenia Braia, cunoscută sub numele de scenă Ioana Radu, s-a născut într-o familie cu patru copii - trei fete și un băiat. Copilăria ei în Craiova, în cartierul Sineasca, unde tatăl său avea o cârciumă lângă cimitir, a fost marcată de folclor, muzică lăutărească și atmosfera veselă a localului.

Talentul ei muzical a fost descoperit încă de mică, iar într-un interviu, Ioana Radu a mărturisit că a fost influențată de atmosfera din casa părintească, unde s-au desfășurat numeroase pomeni și unde împreună cu surorile sale a început să cânte în fața publicului.

În drumul său către succes, Ioana Radu s-a mutat la București, unde și-a făcut cunoscut talentul în cadrul unui concurs organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, în care s-au înscris 800 de participanți. În urma acestui concurs, a fost botezată cu numele de scenă Ioana Radu de către Ion Filionescu, pianistul lui George Enescu.

Personalitatea puternică și talentul său nativ au fost factori care au contribuit la succesul său în lumea artistică. Într-un interviu acordat pentru „Jurnalul Național”, nepotul său, jurnalistul Doru Braia, a dezvăluit impresia pe care Ioana Radu a lăsat-o asupra sa: „Era nonconformistă, prin excelență. Nu accepta compromisurile și respecta fiecare individ în parte, indiferent de statutul său social. Avea o bibliotecă impresionantă și a fost mereu dedicată atât muzicii, cât și culturii românești.”

Interzisă pentru că nu a vrut să cânte despre Stalin

Îndrăgită de publicul românesc și o prezență obișnuită în restaurantele și grădinile celebre din Bucureștiul anilor '50, precum Potcoava, Princiar, Motanul Negru și Cina, Ioana Radu a căpătat antipatia comuniștilor după un incident în care și-a apărat fără echivoc principiile românești.

La Societatea Română de Radiodifuziune, Ioana Radu a fost convocată alături de Maria Tănase pentru a înregistra cântecul "Mărioară di la Gorj", care avea versuri jumătate în rusă, jumătate în română: "Foaie verde lin pelin / Zboară păsărică lin / Și du-i veste lui Stalin / Că noi cu toții îl iubim...". Confruntată cu aceste versuri, Ioana Radu a reacționat cu fermitate:

„V-ați pierdut mințile? Vreți să-i cântăm lui Stalin despre păsărica noastră din Gorj? Hai, Marie, să plecăm, că acești oameni ne bat joc de noi și de cântecele noastre!”

În urma acestui incident, până la moartea lui Stalin în 1953, Ioana Radu a fost interzisă să mai apară în spectacole, însă această restricție nu a oprit-o să-și facă auzită vocea.

Interesant este că vocea ei a ajuns să fie apropiată de cercurile de conducere ale țării. Mama lui Emil Bodnăraș, apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, era o mare admiratoare a cântăreței și o invita la petrecerile sale luxoase, unde prezența Ioanei Radu era menținută în secret.

În aceeași perioadă, sora mai mare a artistei, Mia Braia, devenise o voce interzisă după ce participase la câteva întâlniri ale legionarilor, iar fratele și tatăl său au fost în închisorile regimului comunist până în anii '60.

Potrivit relatării lui Doru Constantin Braia, nepotul Ioanei Radu, „Tatăl Ioanei Radu, bunicul meu, a fost arestat într-un așa-zis complot împotriva siguranței statului, el fiind cel mai tânăr membru al complotului la 74 de ani, un complot care se desfășura în parcul Cișmigiu la table și, bineînțeles, la vârsta lor comentau răsturnările vremii și așteptau și ei americanii”.

A pus Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR să spună „Tatăl Nostru” în genunchi

În ianuarie 1964, Ioana Radu primește titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română în urma unui decret emis de Consiliul de Stat al Republicii Populare Române, recunoscându-i meritele deosebite în domeniul muzicii, teatrului și artelor plastice.

Un an mai târziu, i se conferă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, în semn de apreciere pentru contribuția sa bogată în muzica populară și romanțe.

Odată cu ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu la conducerea României, Ioana Radu a devenit subiectul unui cult pentru cuplul de conducere al țării.

Se spune că influența artistei asupra dictatorului era atât de puternică încât l-a determinat pe acesta să se roage într-un moment semnificativ al vieții sale, la înmormântarea tatălui său. Într-o scenă unică, Ioana Radu a reușit să determine întregul Comitet Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român să se așeze în genunchi și să rostească rugăciunea „Tatăl Nostru”.

Artista a fost adusă de către Securitate de pe strada Timpului nr. 13 și transportată la Scornicești, unde avea loc parastasul. Acolo, împreună cu nepotul său, Ioana Radu, care tocmai suferise un accident și rămăsese cu un handicap permanent, a întrebat prezența de ce nu se rostea rugăciunea. După aceasta, la rugămintea ei, Emil Bodnăraș, Chivu Stoica și Corneliu Mănescu s-au așezat în genunchi și au început să se roage, marcând astfel un moment remarcabil în istoria României.

Accidentul care i-a pus capăt carierei  și pasiunile pentru fotbal

În mijlocul unei cariere muzicale în plină ascensiune, destinul Ioanei Radu este schimbat dramatic de un accident care îi pune capăt deplasărilor artistice. În anul 1961, pe parcursul unui turneu, artista suferă un accident de mașină din cauza că șoferul adormit, rămânând cu sechele permanente. În ciuda eforturilor și dorinței de a continua, dificultățile crescânde în mobilitatea sa o determină pe Ioana Radu să ia decizia de a se retrage de pe scenă în 1967.

După retragere, Ioana Radu organizează trei spectacole în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, dorind să-și ia rămas bun de la public într-un mod solemn și memorabil. Aceste spectacole au fost pregătite cu atenție la detalii, artista urmărind să lase o ultimă amprentă remarcabilă asupra scenei. În ciuda retragerii, Ioana Radu a continuat să încurajeze tinerii artiști să nu uite tradițiile și cântecele vechi.

Pe lângă talentul său muzical, Ioana Radu a fost o femeie de multe talente și pasiuni. Ea a fost una dintre primele femei motocicliste din România și a călătorit pe motocicletă în toată țara. În plus, era un susținător înfocat al echipei Rapid București, iubind fotbalul și boxul. Chiar dacă provenea din Craiova, era o rapidistă convinsă, demonstrându-și devotamentul față de echipă până în ultima clipă a vieții sale.

În volumul „Romanța unei vieți. Ioana Radu“, se dezvăluie că artista a fost implicată activ în clubul sportiv Rapid, demonstrându-și atașamentul față de echipă și în anii mai târzii ai vieții sale. Chiar și după retragere, Ioana Radu a continuat să fie un susținător înverșunat al echipei, evidențiind legătura sa profundă cu aceasta și pasiunea neclintită pentru sport și tradiție.