Denis Hanganu, interpretul personajului Tudor Achim din Clanul, totul despre scenele periculoase de la filmări: „M-am plimbat vreo 2 minute prin aer, la 15 metri înălțime”
Denis Hanganu (29 de ani), protagonistul serialului „Clanul” de la PROTV, cel care a dat viață personajului Tudor Achim, devine nostalgic în sezonul 4 și cel final, de altfel, al celui mai tare serial românesc în momentul de față.
Despre scena din biserică, din primul episod al serialului final, în care a fost așezat într-un sicriu care a fost la un moment dat ridicat la înălțime, Denis Hnaganu a povestit totul pentru Click! S-a lăsat cu senzații tari!
Ce ne poți spune despre sezonul final al serialului "Clanul" de la PROTV?
Sunt foarte nostalgic și mândru în același timp de întreaga echipă pentru că avem o echipă mare, numeroasă, talentată, formată din cei mai mari profesioniști în domeniu, în fiecare departament și cred că împreună am reușit să ridicăm ștacheta foarte sus în ceea ce privește calitatea serialelor românești. Deja suntem cumva un reper în breaslă, se vorbește foarte mult despre noi în industria asta mică a noastră, sunt foarte mândru de toată echipă. Altfel mă încearcă sentimente complexe pentru că practic e începutul sfârșitului dar e o chestie asumată pentru că fiecare proiect, încă de la început, mai ales dacă e ficțiune, se știe că va avea un final vremelnic cumva, un final precoce și totul va fi vremelnic pentru că nu e ca la comedie. Pe proiectele de ficțiune, dacă o poveste începe, trebuie să se și termine într-un fel. Cred că e foarte frumos că se termină acum pentru că încununează toată muncă celor 4 sezoane și atenția publicului foarte orientată către noi.
Cât de mult ți-a plăcut rolul tău din "Clanul"? Cât de mult te-a schimbat?
Nu m-a schimbat foarte mult, eu sunt actor, doar intru în stările respective, având în vedere datele personajului și încercăm să facem o treabă cât mai bună. Cu siguranță mi-a plăcut, a fost o provocare, am avut încredere încă de la început că va fi bine. Țin minte de prima oară când ne-am întâlnit cu voi și spuneam că eu am încredere că o să fie bine și că oamenilor din jur o să le placă foarte mult pentru că vedeam potențialul din poveste, potențialul acestei etraordinare distribuții, cu actori deja consacrați dar și cu tineri extrem de talentați. Nu avea cum sa nu iasă bine, erau toate ingredientele puse acolo astfel încât să fie un succes. Acum mă bucur că s-au și întâmplat lucrurile așa cum am anticipat!
În acest sezon final - Păcatele se plătesc! Despre ce păcate vorbim și care e cel mai mare păcat al tău?
Eu sper, din punct de vedere profesional, să vorbim despre păcatele lui Bebe Măcelaru, alea să se plătească și sper ca Tudor Achim, protagonistul serialului, să aibă un final așa cum merită, pentru că, săracul, a mers în misiunea asta păcălit sau influențat de Costoiu pentru a o bucura pe maică-sa, pentru a-i face viața mai ușoară, pentru a-i ușura cumva rana creată de Măcelaru și cred că după toată munca asta și scenele astea atât de emoționante și tot surmenajul ăsta prin care a trecut, cred că merită ceva foarte frumos! Să încheie misiunea asta într-un mod satisfăcător pentru cei de acasă, cei care au fost alături de noi timp de 4 sezoane.
Cum a fost scena din biserică, din sicriu?
A fost extraordinară! Așa cum ați văzut-o! De asta am zis că lucrăm cu cei mai buni și că încercăm tot timpul să împingem barierele astea la o limită mai îndepărtată, să ne depășim limitele. M-am ridicat undeva cred că la vreo 15 metri înălțime, m-am plimbat așa vreo 2 minute prin aer, toată chestia asta, ca să înțelegeți, dubla a durat 2 minute, timp în care eu trebuia să îmi țin respirația, pentru că dacă miști puțin, indiferent dacă e vorba de câțiva centimeri, ai văzut că e și un moment în care ne așezăm, și când ne așezăm dacă cumva ești 3-4 centimetri mai la stânga sau mai la dreapta se vede orice mișcare și nu mai apare efectul ăla din imaginația Ilincăi și strici dubla și o iei de la capăt, alte două minute în care îți ții respirația... Foarte interesant! Pe lângă asta, era foarte frig, se văd cumva în câteva cadre niște respirații cu abur pentru că era foarte frig, asta îngreuna cumva ținutul respirației, dar, na...
A fost cea mai grea scenă de la filmări de până acum?
Nu, nici pe departe! Cele mai grele scene sunt alea emoționante când îți pui sufletul pe tavă și când trebuie să apelezi la organicitate și la vulnerabilitățile tale personale! Alea sunt cele mai grele. Pentru că asta nu e ușor de făcut! Noi, oamenii, și în viața de zi cu zi fugim cumva de lucrurile astea care ne dor, de adevăruri, fugim de sentimente puternice pentru că sunt greu de gestionat. Ori ca actor, în opinia mea, asta trebuie să faci cel mai bine, să depui efort în condiții dificile, să fii vulnerabil și să împărtășești așa cu cei de acasă, cei din fața micilor ecrane sau cu cei de la teatru, eu fiind actor de teatru.
Ce mai pregătești sau în ce mai joci în paralel cu "Clanul"?
Chiar zilele acestea am o premieră foarte mișto, o comedie senzațională, se numeste "Scandal în Manhattan", e la Lucearaful, fostul Cinema PRO, vă aștept cu mare drag. La Teatrul Național am "You Say Tomato", un spectacol despre relație și toate dedesubturile relației în general, un spectacol foarte bun după care meditezi, cauți răspunsuri. La fel, la Teatrul Godot - "Constantin Brâncoveanu", unul dintre puținele spectacole istorice din București și din țară, despre mazilirea familiei Brâncoveanu, sunt Sultanul Ahmed al III-lea și e un rol absolut fabulos, și tot la Godot am un spectacol, "Exit", e despre abuzul împotriva femeilor, abuzul emoțional, abuzul psihic, abuzul fizic, și o lecție pentru noi toți, bărbați, femei deopotrivă, pentru că trăim, din păcate, într-o țară unde statisticile sunt destul de îngrijorătoare când vine vorba despre violența domestică, și fac apel pe calea asta să vină spectatorii la teatru. Mă regăsesc în oricare dintre aceste producții de la teatru, e una dintre condițiile mele esențiale ca atunci când fac ceva să fac doar lucruri de calitate.
Cum merge căsnicia?
Și dacă aș vrea să zic ceva nu v-aș putea surprinde pentru că sunt atât de mulți oameni căsătoriți în lumea asta. E exact la fel! Ceea ce contează sunt sentimentele, relația, nu procesul sau acțiunea de după eveniment în sine, suntem aceeiași oameni! Sentimentele sunt exact la fel! Cred că sentimentele trebuiesc împărtășite în mod veridic tot timpul nu doar cu ocazia unei zile anume!
