Fiul lui Florin Călinescu, dezvăluiri inedite despre tatăl său și viața de artist: „De mic, am fost expus în lumea asta"
Cunoscut ca și fiul lui Florin Călinescu, Petru este foarte talentat ca și solist, compozitor dar și ca actor. Împreună cu Maximilian Muntean, ex Vocea României, face parte din trupa New Vegas Show cu care va avea concert la Sala Radio pe 23 februarie. Ne am întâlnit cu cei doi și am aflat mai multe despre fiecare în parte iar în continuare puteți află detalii despre Petru Călinescu și pasiunea lui pentru muzică!
Click: Te știm de ceva vreme, ai fost la "Românii au talent"?
Petru Călinescu: Am fost la "Românii au talent", ca invitat special. Nu am putut să particip, prin natura circumstanțelor evidente. Dar m-a bucurat să fiu, acolo, și m-a bucurat invitația. A fost un moment special pentru mine, să pot să fiu pe acea scenă. Din ce feedback am primit, la fel a fost și pentru public.
Pentru început și pentru cei care nu te cunosc, cine este Petru Călinescu?
Pe mine mă cunosc, evident, mai puțini oameni decât îl cunosc pe tatăl meu, care este, de o viață întreagă, în televiziune. Și prin care am avut și eu acces spre lumea showbiz-ului și a artei, încă de mic. Părinții mei au fost actori. De mic, am fost expus în lumea asta, și mi-a plăcut și mie, și am ales să urmez un drum artistic.
Dar cum de nu s-a lipit de tine actoria, de exemplu, dacă părinții tăi au fost actori?
Eu am studiat, în Marea Britanie, și actorie, și muzică. Am început o colaborare, recent, cu Opera Comică pentru Copii. Prima din, sper, mai multe colaborări de acest fel, în direcție de musical. Pe 11 martie, avem premiera la musicalul "Heidi", la Opera Comică. Și sper să construiesc și pe această colaborare.
Deci vei începe o carieră de cântăreț-actor.
Da, asta mi-aș dori. Și simt că e momentul propice și în țara asta. Cumva, s-au mai dezvoltat lucrurile și în direcția asta. Pot să aplic ce am învățat prin străinătate.
Când ți-ai dat seama că îți dorești să faci muzică?
Am început cu pianul clasic de foarte mic. Cred că eram în clasa I sau în clasa a II-a, nu mai țin minte, exact. Deci muzica a fost prima mea dragoste, pianul a fost prima mea dragoste. Pe urmă, în liceu, am început cu actoria. Și după ce mi s-a terminat schimbarea vocii, în liceu, mi-am dat seama că pot să și cânt. Cântatul a fost ultimul din ecuație.
Părinții tăi au avut un cuvânt de spus sau tu ți-ai ales ce vrei să faci?
Am fost expus, de mic, într-o lume artistică. Niciodată, nu am fost forțat într-o direcție sau să mi se interzică ceva. Cu siguranță, faptul că am fost expus, de mic, la lumea asta, m-a făcut să îmi placă. Asta, indiscutabil. Și să aleg drumul ăsta mai departe.
Îți mai aduci aminte când ai urcat, prima oară, pe scenă? Câți ani aveai?
Chiar acum, fiind aici, la Sala Radio, îmi amintesc că am avut un recital de pian, chiar aici, de mic copil. Nu mai știu în ce clasă eram. A II-a sau a III-a. Chiar pe aceste holuri, așteptam emoționat să intru în scenă. Tânăr pianist.
Ai avut profesori de canto și pian. Ei erau cunoscuți?
Dacă vorbim de canto, prima mea profesoară și cea mai dragă mie este Crina Mardare. Cu Crina am început să mă pregătesc, prin clasa a XII-a. Și am pregătit cu ea admisia la Liverpool Institute for Performing Arts, unde am și studiat patru ani mai departe. Canto modern, și musical, și actorie. Ea a fost cea care m-a pregătit. A fost prima mea profesoară și, mereu, lecțiile cu Crina rămân o amintire dragă pentru mine.
Părinții te laudă, dar te-au și criticat când nu le plăcea ceva?
Niciodată nu m-au lăudat excesiv. Nu cred că lauda excesivă e, neapărat, sănătoasă. Și fiind și de meserie, au căutat, vrându-mi binele și să mă îmbunătățesc, să îmi arate și ce aș putea să fac mai bine. Și asta mi-a prins bine, decât să tot zică: "Vai, ce frumos a fost!".
Tatăl tău cântă?
Nu. Tatăl meu face multe, dar cu cântatul e pe lângă.
Nu știu dacă mama a cântat!?
Mama a avut talent, a cântat. Cu vioara și cu vocea. Dar nu a făcut asta profesionist, a fost actriță. De la ea am moștenit și partea asta.
Povestește-mi cum te-ai întâlnit cu Maximilian Muntean. Cum a început acest proiect?
Cu Max e o poveste lungă. Noi am fost colegi de scoală generală, din clasa I până într-a VII-a. Suntem ca frații, ne știm de o viață. După aceea, fiecare am plecat pe drumurile noastre și ne-am reîntâlnit, prin 2011, la reuniunea de 10 ani de clasa a VIII-a. Max era la "Vocea României", atunci. La primul sezon. Eu eram proaspăt absolvent, mă întorsesem din Liverpool. Și, cumva, a fost o reîntâlnire muzicală, în sensul că Max m-a rugat să îi compun și o piesă, pentru Eurovision, la care a participat. Anul următor, la preselecția pentru Eurovision, și am și ajuns la semifinalele naționale, cu piesa aceea. Eu compozitor, Max interpret. Pe urmă, câteva luni mai tărziu, Max avea o cântare, undeva, prin Centrul Vechi, și m-am dus și eu să îl susțin. Să văd cum cânta cu trupa lui, de atunci. M-a chemat, pe scenă, total fară repetiție, fară nimic. "Hai să cântam o piesă!". "Care piesă?". Și am ales o piesă pe care o știam amândoi, "You don't know me", a lui Ray Charles. Pe care, acum, o avem și în repertoriu, cu trupa. Fară nicio repetiție, a fost chimie, de parcă repetam de o viață. Ne-am gândit: "Hai să facem un proiect din asta!".
Și așa s-a născut "New Vegas Show"!
"New Vegas Show" a început acum opt ani de zile. Peste doi ani, facem reuniunea de 10 ani de "New Vegas".
În afară de muzică, mai faci și altceva? Ești angajat pe undeva sau sunt doar colaborări?
Sunt și antreprenor. Avem diverse activități profesionale, cu familia. Dar, acum, după pandemie, am hotărât să turez mai mult motoarele și în direcția artistică. Cred că lucrurile au ajuns într-un punct, în România, unde pot să fac la adevărata valoare pentru ce m-am pregătit. Și vreau să activez mai mult și în zona asta.
Te-ai gândit, vreodată, că numele cântărește foarte mult și că dacă intri într-un proiect o să zică lumea că ești fiul lui Florin Călinescu?
Da și nu. Recunosc, când eram mai tânăr mi-a fost puțin teamă să nu intru în umbrela asta "E băiatul lui, așa...", dar, din fericire, suntem în domenii diferite. Adică eu cânt, tatăl meu este om de televiziune. Și cred că publicul își poate da seama că poate am și un anumit merit ca și cântăreț, să fiu acolo.
Știm că ești talentat și mi s-a părut că ai stat ascuns.
S-ar putea. O perioadă de timp să fi fost un factor și ăsta. Dar vremurile astea au trecut și dăm înainte cu toate motoarele pornite.
Ai spus că și compui. Bănuiesc că mai lucrezi și cu alții pe partea de compoziție.
Mai puțin, în ultima vreme. Sunt și compozitor, dar, momentan, mă concentrez pe cariera de performer.
Ce îți mai dorești să faci, anul ăsta?
Artistic, am multe planuri. Colaborarea cu Big Band Radio, mă bucur că are loc. Este în pregătiri de mai multă vreme și ne bucurăm că, în sfârșit, începe. Colaborarea pe partea de musical, cu Opera Comică. Și mai am și alte proiecte, pe care le voi anunța, la momentul potrivit. Am multe planuri în mai multe direcții, pentru acest an. Doamne Ajută să le pot face pe toate!
Ești însurat? Ai copii?
Da. Am o soție minunată, Simona. Și un băiețel minunat, Dominic Paul, care are patru ani jumate.
Te moștenește?
Mă moștenește și pe mine, și pe bunicul. El are și ureche muzicală, și talent actoricesc. E și comic, aș putea zice.
Deci se transmite, în familie, talentul...
Noi nu vom fi, niciodată, părinții care să-l oprim de la ceva. Putem să îl expunem la mai multe lucruri și el va fi cel care va decide ce vrea să facă mai departe.
Totul despre noul New Vegas Show trupa formată din Petru Călinescu și Maximilian Muntean
Joi, 23 februarie, pe scena Sălii Radio urcă New Vegas Show, trupa formată din Petru Călinescu și Maximilian Muntean, un duo vocal de jazz/swing care și-a câștigat, cu pasiune și o dragoste autentică pentru acest repertoriu, de-a lungul a 8 ani de activitate, un loc bine-meritat în peisajul muzicii de calitate din România – și Big-Band-ul Radio condus, începând din această stagiune, de dirijoarea Simona Strungaru, un ansamblu muzical de referință. Un spectacol care va transporta negreșit publicul într-o altă eră, în care swing-ul și eleganța erau la putere. Un spectacol care va transporta negreșit publicul într-o altă eră, în care swing-ul și eleganța erau la putere. În care oldies-urile de azi erau hit-urile momentului. În care, orice ai fi zis sau ai fi făcut (vorba lui Duke Ellington), “it don’t mean a thing, if it ain’t got that swing!”.
