Dr. Adrian Dijmărescu, informații despre RMN-ul funcțional
Tehnologia a evoluat spectaculos în ultimul deceniu, așadar și instrumentele folosite în sistemul sanitar au făcut progrese considerabile. Dr. Adrian Dijmărescu a vorbit, în cadrul unui interviu acordat pentru Adevărul, despre una dintre cele mai noi tehnici de imagistică: RMN-ul funcțional.
Doctorul Adrian Dijmănescu a explicat ce este RMN-ul funcțional și care este scopul unei asemena investigații.
Dr. Adrian Dijmărescu: RMN funcţional cerebral este o tehnică imagistică relativ nouă. Ea presupune efectuarea unui RMN cerebral, peste care adăugăm posibilitatea obţinerii de informaţii funcţionale – acestea se pot obţine doar stimulând fluxul de sânge sau cuantificând fluxul de sânge din anumite arii ale creierului. Cum reuşim să facem acest lucru? În acest caz, nu folosim substanţă de contrast intravenoasă – contrastul paramagnetic folosit zi de zi –, ci folosim ca reper fierul din hemoglobina sângelui. Prin stimularea anumitor arii de la nivelul creierului –motorie, vizuală sau a vorbirii – putem observa fluxul de sânge crescut de la acel nivel.
Spitalul Clinic SANADOR este între puţinele din România în care se poate efectua un RMN funcţional. Prin ce este diferit de RMN convenţional? De ce nu se poate efectua oriunde?
În primul rând, RMN funcţional necesită o aparatură în plus faţă de cea convenţională. Practic, necesită o consolă şi un software prin care pacientului îi sunt aplicate aşa-numitele paradigme. Pentru a înţelege ce sunt aceste paradigme, trebuie să înţelegem că în momentul în care pacientul se află în cursul examinării, el primeşte o serie de comenzi – de exemplu, poate primi o comandă vizuală sau de memorie.
În momentul în care primeşte aceste comenzi, noi urmărim aria din creier pe care o stimulăm şi observăm cum creşte, cum se intensifică sau cum poate lipsi fluxul de sânge de la acel nivel. Investigaţia se diferenţiază prin necesitatea de a sincroniza aparatul convenţional cu această consolă prin care noi îi oferim pacientului stimulii necesari. Este nevoie şi de aparatură care poate fi introdusă fără probleme în câmpul magnetic, un display sau nişte mânere cu butoane, pe care pacientul trebuie să le apese în timpul stimulării cerebrale.
Cum se desfăşoară procedura? Există o procedură de pregătire a pacientului?
În primul rând, tehnica presupune efectuarea iniţială a unui RMN cerebral clasic, cu administrare de substanţă de contrast şi, ulterior, efectuarea procedurii funcţionale. Este de preferat ca examinarea să nu se efectueze din prima cu tot ce înseamnă şi clasic şi funcţional, din cauza duratei foarte lungi de achiziţie.
Noi propunem efectuarea unui RMN cu substanţă de contrast clasic într-o şedinţă anterioară, apoi, în timpul altei şedinţe, efectuarea strict a părţii de RMN funcţional. Examenul RMN funcţional se desfăşoară puţin diferit faţă de cel convenţional. Avem nevoie de cooperarea completă sau cât mai bună a pacientului pentru desfăşurarea acestei examinări. Pacientul este introdus în tubul aparatului şi, în funcţie de paradigma pe care o aplicăm, trebuie să execute anumite comenzi.
De exemplu, în timpul stimulării vizuale, pacientului îi este montat un display în camera aparatului, pe care se proiectează anumite lucruri, de obicei o tablă de şah. În momentul în care pacientul aude sau primeşte o anumită comandă, el trebuie să vizualizeze acea tablă de şah. Dacă folosim o paradigmă a memoriei, pacientului îi sunt proiectate anumite litere şi el trebuie să se gândească la cuvinte cu acele litere. Când stimulăm motor, îl rugăm să facă anumite mişcări din degetele de la mâini sau de la picioare sau, la pacienţii cu accident vascular, din limbă. Este foarte important ca pacientul să efectueze aceste comenzi la momentul care trebuie, cât mai bine şi cât mai ritmic, în funcţie de ce îl învăţăm noi în prealabil.
Prin intermediul acestei proceduri se pot identifica semnele timpurii ale anumitor afecţiuni? Puteţi vedea dacă un pacient este mai predispus să dezvolte o anumită boală, de exemplu, Parkinson, Alzheimer?
În momentul de faţă, există studii în desfăşurare cu folosirea acestei tehnici în boala Parkinson, dar şi în boala Alzheimer. Studiile nu sunt neapărat complete sau concrete în prezent, nu ştiu care vor fi rezultatele finale, însă cele preliminare par promiţătoare, cel puţin la acest moment, prin posibilitatea de a obţine informaţii despre fluxul sangvin în anumite arii stimulate. O altă direcţie în care se studiază RMN funcţional este la pacienţii posttraumatici, care tardiv dezvoltă tot felul de deficite. Aceşti pacienţi, de cele mai multe ori, nu au modificări clasice, anatomice sau structurale pe rezonanţa magnetică convenţională, însă au fost descoperite diferenţe de flux la anumite stimulări.
Citește interviul integral pe Adevărul .
.
