Cele 8 greșeli care pot ruina o relație. Avertismentul unui terapeut de cuplu

În 2026, terapia de cuplu a devenit practic o rutină firească pentru cuplurile de toate vârstele și cu relații de orice durată, iar datele arată că funcționează. Journal of Marital and Family Therapy raportează că 70% dintre cuplurile care merg la terapie au avut parte de schimbări pozitive. Cu toate acestea, un terapeut de cuplu spune că nu toate relațiile reușesc să fie reparate, mai ales dacă au trecut prin următoarele 8 lucruri.

Lucruri care rănesc o relație/sursă foto: arhivă

Ajungeți să nu mai fiți buni unul cu altul

Deși acest comportament apare în „Cei Patru Călăreți” ai lui Gottman, acumularea de resentimente sau apariția unei atitudini reci și insensibile într-o relație poate fi, în sine, un semnal de alarmă, explică Helen Mayor, psihoterapeut  specializat în relații și psihosexualitate.

Mayor povestește pentru Cosmopolitan UK: „La începutul carierei am lucrat cu un cuplu în care partenerul bărbat avusese o aventură într-un moment extrem de vulnerabil al relației, iar soția era hotărâtă să reconstruiască. Totuși, în felul în care își spuneau povestea- cum s-au cunoscut- am simțit că relația nu va supraviețui. Ea relua totul cu emoție: iubirea, momentele, intimitatea. El reducea totul la fapte seci.

În sesiunile individuale, își descria nivelul de ‘auto‑conștientizare’. În cele de cuplu, rostea remarci brutale despre soția lui; pe chipul ei nu se vedea nicio reacție, dar respirația i se schimba. Era insensibil, indiferent, fără niciun fel de considerație pentru umanitatea ei. Era deja ieșit din relație. Separarea a fost soluția corectă pentru ei”.

Pentru Mayor, era evident că el nu o mai vedea ca pe o parteneră de iubit și îngrijit, ci ca pe „un obiect aflat în calea lui”.

Nu vă asumați responsabilitatea

Cate Mackenzie, terapeut specializat în relații și sexualitate, care susține workshopuri la nivel internațional și a fost anterior coach de dating în The Undateables, spune că disponibilitatea de a‑ți asuma responsabilitatea pentru propriile nevoi și limite este esențială pentru a traversa o perioadă dificilă în cuplu.

„Uneori pare că un partener îl domină pe celălalt și refuză orice schimbare, sau că celălalt adoptă un comportament pasiv‑agresiv și nu se deschide”, explică Mackenzie.

„Există situații în care cuplurile se despart chiar în timpul terapiei, dar există și momente în care se produce o schimbare: ambii parteneri încep să se diferențieze, să lucreze cu ei înșiși și să‑și asume partea lor din dinamica relației. Asta poate însemna că încep să‑și îngrijească propriile nevoi, fără a se baza exclusiv pe celălalt, sau că unul dintre ei devine mai clar în privința a ceea ce are nevoie. De aici poate începe o nouă etapă — doi adulți care negociază, conștient, modul în care funcționează împreună”.

Diferențe de stil relațional

Nu doar cuplurile monogame ajung în terapie. Yau, coach pentru persoane aflate în relații poliamoroase, spune că una dintre cele mai frecvente situații este aceea în care un partener vrea să exploreze non‑monogamia, iar celălalt nu este sigur.

Uneori, ambii parteneri sunt deschiși la non‑monogamie, dar își imaginează dinamica în moduri complet diferite. Yau subliniază că nu este vina nimănui; sunt oameni diferiți, cu dorințe diferite, iar uneori soluția este ca fiecare să găsească persoane care își doresc același tip de relație.

„Nu e vina nimănui, și nu e neapărat ceva ce poți rezolva. Sunteți persoane diferite, vă doriți lucruri diferite și meritați să găsiți oameni care își doresc aceleași lucruri ca și voi”, a precizat Yau.

Amorțirea în fața conflictului

Pentru terapeuta Karli Kucko, un semnal de alarmă este lipsa dorinței de a repara după un conflict. Când certurile aprinse se transformă în indiferență, cu replici precum „Nu contează”, „Fă cum vrei”, „Nu-mi pasă”,  apare o ruptură profundă.

Kucko spune că, odată ce cuplul devine epuizat de efortul de a reconstrui, unul dintre parteneri poate renunța complet. Dacă doar unul mai luptă, iar celălalt s-a închis emoțional, procesul de vindecare devine imposibil.

Drury adaugă că un indicator pozitiv este disponibilitatea de a rămâne implicați. Nu numărul certurilor contează, ci dacă mai există curiozitate și dorința de a înțelege. Când ambii parteneri au „ieșit” emoțional și îl văd pe celălalt doar printr-o lentilă a vinei, repararea devine extrem de dificilă.

„Ceea ce încerc adesea să aflu este dacă mai există curiozitate. Uneori, oamenii presupun că certurile frecvente înseamnă că o relație se destramă, dar ceea ce observă adesea terapeuții este că partenerii nu mai acordă suficientă atenție pentru a mai interacționa deloc. Când ambii parteneri s-au detașat emoțional și îl privesc pe celălalt doar prin prisma învinuirii, reconcilierea devine mult mai dificilă”, spune Drury.

Pierderea empatiei

Un alt semn de deteriorare este incapacitatea de a empatiza cu perspectiva celuilalt. Kucko explică faptul că, deși cuplul poate fi încă dispus să lupte, lupta devine unilaterală: fiecare încearcă doar să-și impună punctul de vedere.

Când durerea proprie nu mai poate fi pusă „pe pauză” pentru a înțelege durerea celuilalt, relația ajunge într-un blocaj. Fără empatie, nu există progres.

„Mai ai încă puterea de a lupta, dar singura luptă pe care o duci este aceea de a încerca să-ți impui punctul de vedere, în loc să încerci să-l înțelegi pe celălalt,”spune Karli Kucko.

Epuizarea emoțională

Kucko consideră că un semnal major este atunci când intimitatea devine mai obositoare decât reconfortantă. Dacă orice încercare de apropiere pare un efort fără speranță, este posibil ca resursele emoționale ale cuplului să fie epuizate.

Chiar dacă pe hârtie partenerii par compatibili- valori, temperament, cerc social- experiențele lor individuale pot crea o distanță prea mare. Mulți continuă să lupte pentru că își amintesc o perioadă în care totul era ușor, dar procesul devine chinuitor.

Dacă ideea despărțirii aduce mai multă ușurare decât perspectiva viitorului împreună, acesta este un indicator puternic că relația s-a încheiat.

Un terapeut de pe forumul Reddit/ AskATherapist spune că burnout-ul emoțional este semnul definitiv. Când cineva spune, fără emoție, „Nu-mi mai pasă ce faci sau cu cine ești”, înseamnă că s-a produs o deconectare totală.

„Pe hârtie, ar putea părea foarte compatibili: convingerile lor sunt compatibile, temperamentele lor sunt compatibile, prietenii lor sunt compatibili. Pot exista toate motivele pentru care relația ar trebui să funcționeze”, continuă Kucko. Dar, în realitate, observă ea, experiențele lor separate ar fi putut crea o prăpastie prea mare între ei. „Văd uneori cupluri care încă dau tot ce pot pentru că își amintesc de o perioadă în care erau compatibili și când lucrurile erau ușoare, așa că încearcă, încearcă, încearcă, iar acesta este un proces chinuitor”.

Nu mai sunteți pe aceeași lungime de undă

Experta în relații Courtney Boyer spune că un alt semn este pierderea alinierii între dorințe și obiective. De exemplu, într-un cuplu care locuiește împreună, unul poate simți nevoia de mai multă aventură, în timp ce celălalt este mulțumit cu rutina.

Unul dintre parteneri simte că a depășit viața construită împreună, iar celălalt încearcă să o protejeze- tensiunea și resentimentele cresc inevitabil.

Boyer subliniază că nu toate relațiile sunt menite să dureze. Uneori, scopul terapiei nu ar trebui să fie „repararea cuplului”, ci verificarea dacă cei doi mai împărtășesc aceleași obiective.

Poate că nu mai sunt compatibili, poate că au evoluat în direcții diferite și este important să normalizăm acest lucru. Unele relații ne duc doar dintr-un capitol în altul. Ne învață lecția necesară, apoi se încheie.