Miracole creștine: Puterea unui jurământ
Din copilărie, Nic și-a dorit să fie un model de viață. De-a lungul timpului, la Școala primară, apoi la Școala de Arte și Meserii din Pitești, profesorii îl prezentau ca pe un elev foarte silitor, care-și ajuta colegii mai slabi la învățătură, îndeosebi la matematică. A ajuns un meseriaș apreciat în oraș și nu avea probleme financiare. A avut noroc și în căsătorie, iar mireasa, o tânără superbă din Câmpulung Muscel, i-a apreciat talentele și l-a susținut în toate proiectele lui.
Deseori, clienții erau foarte mulțumiți de calitatea lucrărilor executate și îl răsplăteau peste așteptări. Mai mult, Nic era prețuit ca om religios, care urma exemplul părinților și bunicilor, ortodocși foarte convinși. De la ei, Nic învățase să postească, deși foștii colegi de școală și prietenii se amuzau când se întâlneau și-l tachinau pentru obiceiul de a respecta postul, ”așa cum fac muierile”, spuneau ei. În mod surprinzător, într-o seară a ajuns acasă foarte târziu , beat, și încerca cu mari eforturi să-și mențină echilibrul. Aurelia, soția lui, a amuțit de uimire. L-a ajutat să se așeze pe pat, i-a pus masa cu bucatele lui preferate, deoarece știa c-a avut o zi foarte grea. Nic n-a vrut să mănânce, n-a scos o vorbă și, destul de repede, a adormit. A doua zi s-a trezit târziu și i-a spus Aureliei că prietenii lui de școală au insistat să rămână și el la onomastică, de Sfântul Ilie. S-a hotărât, în ultima clipă, deoarece muncise foarte mult și voia să se relaxeze alături de ei. Peste două zile, Nic a venit din nou beat criță. De această dată au fost multe discuții în familie și Nic a promis că n-are să mai participe la astfel de petreceri. Spre uimirea soției, a rudelor și prietenilor de familie, promisiunea a fost respectată doar o săptămână... Într-o dimineață, după ce s-a trezit, i-a spus Aureliei că el merge la biserică să se lege prin jurământ că va renunța la băutură. Când a venit seara, devreme, le-a povestit tuturor că preotul l-a înțeles și i-a făcut o slujbă specială, dar el trebuia să-și respecte jurământul, să nu mai bea.
Patima beției
Toată familia și-a dat seama că patima beției îl prinsese în ghearele ei și se întrebau ce este de făcut. Dintr-un om liniștit, cu mult umor, Nic se schimbase foarte mult: nu mai spunea glume, era tăcut, nu mai mânca cu poftă și tot mai des îi certa pe cei din jurul lui pentru lucruri minore. Mai grav, bea pe ascuns, în bucătăria de vară. Pentru că era cald afară, în seara de Sfântul Ilie, când a venit beat din nou, el s-a culcat tot în bucătăria de vară cu ușa deschisă. A adormit buștean; după câteva ore, el a fost trezit de un zgomot ciudat. În bucătărie, candela aprinsă de Aurelia răspândea o lumină plăcută. S-a dat jos cu greu pat, și în ușa bucătăriei a zărit o apariție ciudată. S-a speriat cumplit când a văzut că, o capră uriașă, ridicată în două picioare, cu ochii precum doi cărbuni aprinși, se apropia de el. Și-a făcut semnul crucii și Necuratul transformat în capră, s-a îndepărtat. După câteva clipe, capra a venit iar spre el și l-a lovit cu copita. Atunci, Nic a luat câteva lemne de lângă sobă și-a început să arunce în odiosul ”musafir”. Pe măsură ce capra se îndepărta de bucătărie, Nic o urmărea și arunca cu lemne după ea. După ce a rămas fără ”arme”, Nic s-a sperit și a fugit să mai adune lemne din bucătărie și să le arunce după Nenumitul, așa cum îl numeau ai casei pe Cel rău. În ușa bucătăriei, Necuratul îl privea cu ură pe Nic care se ruga cu voce tare, plângea și îl implora pe Iisus să-l apere.
Puterea rugăcinii
În timpul rugăciunii, capra nu s-a mai apropiat de bucătărie. După o noapte de chin, Nic a auzit cântecul cocoșului. La scut timp, „musafirul” a plecat. Se spune că la cântatul cocoşului puterea "Nenumitului" dispare. A doua zi, vecinii se întrebau de unde sunt lemnele aruncate prin curte. Mai mult, un vecin a mărturist că a auzit zgomote ciudate în curtea casei, dar n-a avut puterea să se scoale și să iasă pe balcon. Același sentiment l-a trăit și Aurelia; ea n-a putut să coboare în bucătăria de vară, deși era îngrijorată că Nic n-a venit acasă. În ziua următoare, Nic i-a povestit Aureliei ce clipe de groază a trăit toată noaptea, până când a cântat cocoșul, iar ”musafirul” a plecat. Nic a mers din nou la biserică și i-a povestit preotului prin ce calvar a trecut. Preotul i-a spus că nu trebuia să-și încalce jurământul și i-a mai făcut o slujbă de dezlegare. Din ziua aceea, Nic a venit zi de zi la biserică, în fiecare dimineață, înainte de a pleca la lucru. Preotul l-a ajutat cu sfaturi și i-a dăruit o icoană și o carte de rugăciuni. În scurt timp, Nic a scăpat de cojmaruri și de patima băuturii. Se simțea mai puternic, mai protejat de o putere nevăzută.
