Praznicul celor 40 Mucenici: Istoricul sărbătorii
Creştinii ortodocşi din întreaga lume îi prăznuiesc în ziua de 9 martie ( 22 martie după stilul vechi) pe cei 40 de Mucenici din Sevastia, martirizaţi în Capadochia în timpul împăratului roman Licinius. Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. În armata împăratului roman Licinius erau înrolați soldaţi atât soldați romani de origine, ci şi greci şi armeni.
În anul 320, guvernatorul Armeniei, Agricolae era renumit în epocă pentru ura lui îndreptată împotriva creştinilor. Spre uimirea lui, guvernatorul a aflat că 40 de soldaţi din subordinea sa sunt creştini, nu vor să renunţe la credinţa lor şi refuză să se închine idolilor. După ce a aflat această veste, guvernatorul i-a întemniţat. La început, timp de opt zile , soldaţii au fost ademeniţi cu daruri, apoi au fost bătuţi cu pietre, după obiceiul acelor timpuri. Această pedeapsă aspră nu i-a convins pe soldaţi să renunţe la credinţa creştină, iar guvernatorul Agricolae i-a pedepsit în alt mod. Deoarece în acea perioadă a anului apa lacului Sevastia era foarte rece, cei 40 de soldaţi au fost obligaţi să petreacă o noapte, în apa acestuia. La miezul nopţii, unul dintre soldaţi n-a suportat gerul, a ieşit din lac și a intrat în baia caldă cu care-i ademenea guvernatorul, în cazul în care ei ar fi renunţat la creştinism. Dar, la scurt timp, soldatul a murit. Un temnicier care-i supraveghea a observat că lipseşte un soldat şi, impresionat de suferinţa soldaților condamnaţi, el a sărit în lac, în locul celui care a murit. Totodată, temnivierul s-a declarat creştin. Sfinţii părinţi spun că, în noaptea pătimirii soldaților, în locul martirajului s-au petrecut numeroase minuni: apa lacului -s-a încălzit şi gheaţa s-a topit. În acest timp, în mod surprinzător, 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra soldaţilor-mucenici. A doua zi, deoarece condamnaţii la moarte erau vii, guvernatorul Armeniei a hotărât să-şi ducă misiunea până la capăt: el a poruncit ca osândiţii să fie scoşi din lac, să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie lăsaţi să-şi dea sufletul pe malul lacului.
În istoria creștinismului s-au păstrat numele celor 40 de mucenici
Documentele religioase spun că fiecare soldat a rostit cuvântul „Amin!”, apoi şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. În istoria creștinismului au fost păstrate numele celor 40 de Mucenici, prăznuiți de creștinătate în ziua de 9 martie. Aceștia se numeau: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aeţius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
Întâmplări după data martirajului
Potrivit unor documente descoperite după data martirajului, petrecut prin toamna anului 303, trupurile osândiţilor au fost arse, iar oasele care au rămas neatinse de foc, au fost găsite într-o râpă a lacului. Astfel că, după moarte, creştinii au adunat aceste sfinte odoare şi, în timp, moaştele Mucenicilor au fost răspândite în zeci de biserici ortodoxe din întreaga lume. Martirajul Mucenicilor din Sevastia reprezintă dăruirea lor totală pentru credinţa în Hristos.
Legenda celor 40 de sfinţi
Potrivit unei vechi legende, de ziua Sfinţilor 40 de Mucenici nu este bine să munceşti. O veche legendă spune că, în vremuri de demult, de ziua Sfinţilor, un ţăran semăna mazăre pe ogorul lui. Mucenicii l-au văzut şi i-au cerut lui Dumnezeu să-l pedepsească. Dumnezeu a fost însă îngăduitor şi le-a cerut să-l ierte, ba chiar să îi sporească fiecăruia dintre ei recolta din acel an. Omul s-a bucurat mult cînd s-a trezit că are de 40 de ori mai multă mazăre, în comparație cu alți ani. Din păcate, în anul următor, fiind lacom, țăranul şi-a semănat câmpul tot în această zi de sărbătoare. Însă, de această dată, sfinţii l-au pedepsit şi i-au dat 40 de săptămîni de boală.„Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia, prin viaţa lor au demonstrat lumii întregi că dumnezeirea şi omenitatea s-au unit neschimbător şi neamestecat pe vecie, într-o singură persoană a Domnului Iisus Hristos pentru care Sfinţii 40 de Mucenici şi-au dat viaţa”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu)
