Tradiţii pentru spor şi sănătate la Praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul
La 29 august creştinătatea prăznuieşte cu evlavie şi tristeţe Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului care a dezvăluit lumii, pentru prima dată, că Iisus este Mesia trimis de Dumnezeu. Praznicul acesta este o zi de doliu şi de post aspru şi este ultima sărbătoare importantă din anul bisericesc, care se încheie pe 31 august.
La acest praznic, credincioşii ortodocşi, catolici şi greco-catolici fac pomenirea morţii martirice a Sfântului Ioan Botezătorul, ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar şi Sfântul care a făcut trecerea spre perioada Noului Testament .
Biserica i-a consacrat mai multe sărbători în anul bisericesc
Cultul pentru Sfântul Ioan s-a dezvoltat în timp, iar Biserica, şi în Răsărit, şi în Apus, i-a consacrat, ca şi Maicii Domnului, mai multe sărbători importante în timpul anului bisericesc : Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Naşterea lui Ioan Botezătorul (24 iunie) şi Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august).
Un model de viaţă ireproşabilă
Prin concepţia despre o viaţă morală, impusă contemporanilor şi prin moartea sa martirică, Sfântul Ioan Botezătorul rămâne pentru Creştinătate un Profet şi un model de viaţă spirituală ireproşabilă. În predicile lui, Sfântul Ioan îi îndemna pe contemporani să lupte până la moarte împotriva păcatului, să respecte dreptatea şi să asculte Legea lui Dumnezeu, pentru a înainta astfel în virtute.
Biserica îl cinsteşte pe cel mai mare dintre profeţi
În ziua acestui praznic de doliu şi de post aspru, Biserica face pomenirea morţii martirice a Profetului Ioan Botezătorul, considerat cel mai mare dintre profeţi, cel mai mare postitor dintre oameni. Totodată, în ziua când se pomeneşte sfârşitul tragic al Sfântului Ioan, un apostol al pocăinţei, Evanghelia după Matei aminteşte cum îi mustra pe cărturari şi pe farisei, profetul care striga în pustiu, numindu-i năpârci şi pui de şerpi: ”Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 3,2).
Istoricul sărbătorii
Pentru Ioan Botezătorul, propovăduitor al pocăinţei şi botezător al Lui Iisus, cea mai importantă şcoală de formare duhovnicească a fost Pustiul Iodanului. În acelaşi timp, Sfinţii părinţi consideră că Ioan Botezătorul este cel dintâi model de viaţă călugărească. Cuvântul Proorocului Ioan era îndrăzneţ şi acesta nu l-a cruţat nici pe regele Irod Antipa, Tetrahul Galileei, pentru păcatul său de a se căsători cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip, când acesta era în viaţă. Ioan a mers la rege şi l-a criticat aspru pentru adulterul cu Irodiada. Au rămas în istoria creştinismului vorbele moralizatoare ale Proorocului: ” Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău !”
Din Evanghelie aflăm că, pentru curajul de a-l critica aspru pe Irod Tetrarhul pentru adulterul cu Irodiada, soţia fratelui său, Sfântul Ioan a fost închis de rege în pivniţele Palatului Maherus. Şi astfel, pentru Sfântul Ioan au început zile grele, pline de suferinţă: Ioan Botezătorului pornise pe drumul martiriului şi al jerfei. Pentru criticile moralizatoare primite din partea Proorocului, Irodiada nutrea o ură puternică împotriva ascetului şi aştepta un prilej de răzbunare.
Irodiada s-a răzbunat
Irod şi-a sărbătorit ziua de naştere cu mare fast, în apropierea sărbătorii de Paşte şi la această aniversare au fost invitaţi toţi nobilii regatului. Pentru Irodiada era momentul potrivit să se răzbune.
Cu acest prilej, Salomeea, fiica Irodiadei din căsătoria cu Filip, fratele regelui, a dansat cu voluptate în faţa oaspeţilor. Ea a fost admirată de toţi nobilii invitaţi la ospăţ şi mai ales de Irod, care i-a promis drept recompensă că-i îndeplineşte orice dorinţă, chiar şi o jumătate din regat.
Sfătuită de mama sa, Salomeea i-a cerut regelui drept răsplată să i se aducă, pe un taler de aur, capul Sfântului Ioan Botezătorul. Se spune că Irod a fost uimit şi derutat când a auzit că trebuie să-i împlinească Salomeei această dorinţă, dar el trebuia să-şi respecte jurământul. Oaspeţii regelui, toţi nobilii din regat, au fost martorii acelui eveniment şi aşteptau cu multă curiozitate să vadă în ce măsură Irod îşi respectă promisiunea.
De aceea, sentinţa a fost executată imediat. Un soldat l-a decapitat pe Sfântul Ioan chiar în faţa temniţei din palatului Maherus.
Capul însângerat al Proorocului a fost adus pe un platou de aur, iar Salomeea i-a prezentat Irodiadei mult aşteptatul trofeu.
Irod se temea că Sfântul Ioan va învia
Irod se temea, totuşi, că Ioan ar putea învia, dacă trupul ar fi îngropat alături de cap. De aceea, fiind prevăzător, regele le-a dat ucenicilor Sfântului Ioan, doar trupul acestuia. Cu toţii, ei au mers în cetatea Sevastia şi l-au îngropat, după care au mers la Iisus şi i-au mărturisit sfârşitul mucenicesc al Proorocului Ioan.
În schimb, capul Sfântului a avut o istorie tulburătoare: în ziua dramei, capul a fost îngropat de Irodiada în secret în curtea locuinţei sale, la mare adâncime.
Istoria zbuciumată a moaştelor Sfântului Ioan
Capul Sfântului Ioan Botezătorul se numără printre cele mai venerate moaşte. După tradiţia Bisericii, Capul Sfântului Ioan a fost „pierdut” de trei ori şi tot de atâtea ori a fost găsit- „ aflat”. În calendarul ortodox sunt rânduite datele de prăznuire ale celor trei „Aflări”(descoperiri) ale Capului Sfântului Ioan: pe 24 februarie-„Întâia şi a Doua Aflare”a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe 25 mai se omagiază a treia „Aflare”a Capului Sfântului Ioan.
Tradiţia creştină , spune că doar Ioana, soţia lui Huza, economul lui Irod ştia locul unde Irodiada a îngropat capul Sfântului Ioan. În mare taină, ea l-a dezgropat şi l-a pus într-un vas de lut pe care l-a înhumat, în secret în Muntele Eleonului ( Muntele Înălţării).
Cum s-a petrecut Prima „Aflare”
După mulţi ani, un proprietar bogat şi credincios s-a călugărit sub numele de Inochentie. El a ajuns pe Muntele Eleonului, zidindu-şi acolo o chilie. Apoi, el a dorit să zidească în apropierea chiliei şi o bisericuţă. În timp ce săpa pentru temelia sfâtului lăcaş, Inochentie a găsit vasul de lut care ocrotea Capul Sfântului Ioan. Călugărul l-a păstrat în bisericuţa sa, până când a intuit că va trece la cele veşnice. De teamă că va fi pângărit de păgâni, călugărul l-a îngropat din nou acolo unde l-a găsit. În timpul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Proorocul Ioan s-a arătat în visul a doi călugări şi le-a cerut să-i dezgroape capul. Acest moment este socotit „Prima Aflare” a veneratului cap.
Relatări despre A doua „Aflare” a Capului Sf. Ioan
După ce Sfântul Ioan le-a dezvăluit călugărilor locul unde este îngropat capul său, cei doi monahi i-au îndeplinit dorinţa Proorocului. Au dezgropat moaştele şi le-au purtat într-un sac, oriunde mergeau.
După un timp, cei doi s-au împrietenit cu un olar şi i-au dat acestuia sacul, să-l mai ducă şi el. Sfântul Ioan s-a arătat şi în visul olarului, cerându-i acestuia să fugă de călugări.
Olarul a ocrotit moaştele Sfântului, care i-au adus acestuia multe bucurii. Când şi olarul a intuit că nu mai are mult de trăit, el a pus capul Sfântului Ioan într-o raclă şi i-a încredinţat-o surorii sale.
La rândul ei, sora olarului a dăruitvasul cu preţioasele moaşte călugărului Eustatie, care locuia într-o peşteră. Aici, moaştele au făcut numeroase minuni, iar călugărul le spunea credincioşilor, care veneau să se roage la el, că toate minunile sunt rodul puterilor sale. Aflând că va fi trimis în exil, călugărul Eustatie a îngropat moaştele .
O stea călăuzitoare la A treia „Aflare”a Capului Sf. Ioan
După un timp, peştera unde a locuit Eustatie a fost ocupată de mai mulţi călugări credincioşi, care au înălţat în apropiere o mânăstire. Prin anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul mănăstirii, a văzut în apropierea oraşului Emesa un foc foarte mare, în timpul unei slujbe. După multe căutări, urmând o stea călăuzitoare, s-a descoperit cinstitul odor, care a fost aşezat în biserica cetăţii Emesa din Siria .
Părticele de moaşte -şi la Amiens, în Franţa
În vremea luptei împotriva icoanelor, Capul Sfâtului a fost îngropat alături de trupul Sfântului Ioan Gură de Aur în Cetatea Comani. În timpul împăratului Mihail, odorul a fost dezgropat şi dus la Constantinopol, în Biserica Sfântului Ioan, în anul 860. După mai bine de trei secole, în anul 1204, cruciaţii au pătruns în sfântul lăcaş şi au luat o parte din capul Sfântului Ioan Botezătorul. Moaştele luate de aceştia au fost duse în Catedrala oraşului Amiens, în Franţa, unde sunt venerate şi astăzi de credincioşi.
„Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este pentru creştinătate un eveniment dureros, este apogeul păcatului şi desfrâului de atunci al regelui Irod Antipa. Acel moment a culminat cu o crimă oribilă pe care , an de an, biserica o reiterează. Praznicul acesta reprezintă un moment de gândire în profunzime morală, pentru a ne feri cât putem de păcatul desfrâului şi al uciderii”. Tocmai pentru aceasta, Biserica socoteşte ca ziua de 29 august s-o sărbătorim prin post şi rugăciune, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).
Datini şi obiceiuri
Pentru menţinerea sănătăţii
Potrivit tradiţiei, în ziua acestui praznic, cunoscut în popor şi sub numele de Sfântul Ioan Cap Tăiat, se ajunează. Tot prin tradiţie, praznicul aduce cu sine o seamă de interdicţii: În această zi, pentru menţinerea sănătăţii, este bine să nu se consume fructe rotunde -mere, pere, prune şi nici căpăţâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului.
În acelaşi timp, în ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului nu se mănâncă preparate din varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe varză, de şapte ori, şi iar a înviat.
Dintr-un sentiment de pioşenie, nu se mănâncă fructe şi legume de culoare roşie, nu se bea vin roşu şi nici o băutură de culoare roşie, pentru că aceste alimente amintesc de sângele vărsat de Prooroc în timpul decapitării acestuia.
Unii ajunează, alţii consumă numai struguri
Unele persoane ajunează, altele mănâncă numai struguri, pentru a scăpa de boli moştenite din familie.
În ziua praznicului, alimentele nu se pun pe tipsie
În această zi se sfinţesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveţi şi se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate.
Pentru sporul familiei
De asemenea, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile care au rude decedate în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică se respectă momentele de reculegere. De asemenea, în memoria acestora se împart pachete cu struguri, pâine şi căni cu apă, ofrande sfinţite la biserică.
În gospodărie nu se folosesc obiectele ascuţite
În acelaşi timp, în această zi, în gospodării nu se foloseşte cuţitul nici la tăiatul pâinii. Produsele alimentare şi pâinea se rup cu mâna.
Se păstrează o datină străveche
La oraşe şi la sate, pentru menţinerea sănătăţii se păstrează o datină străveche : postitorii consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.
.
