Hreanul, mai mult decât un condiment iute. Ce beneficii poate avea și cine ar trebui să îl evite

Hreanul este cunoscut pentru gustul său intens și pentru senzația de nas desfundat pe care o provoacă atunci când este ras. Dincolo de utilizarea sa în bucătărie, această rădăcinoasă conține compuși vegetali studiați pentru proprietățile antimicrobiene, antioxidante și antiinflamatoare. Totuși, beneficiile sale trebuie privite cu atenție, iar anumite persoane ar trebui să îl consume cu moderație.

Hreanul, mai mult decât un condiment iute. Foto: arhiva

Folosit de generații întregi în preparate tradiționale, hreanul (Armoracia rusticana) se remarcă prin aroma sa puternică și prin efectul imediat pe care îl are asupra nasului și ochilor. Însă interesul pentru această plantă nu se limitează la gustul său caracteristic.

Hreanul face parte din familia Brassicaceae, alături de broccoli, varză, conopidă și muștar. Rădăcina conține glucozinolați, compuși naturali care, atunci când țesutul plantei este tăiat, zdrobit sau ras, pot fi transformați în izotiocianați. Printre aceștia se numără izotiocianatul de alil, responsabil în mare parte pentru iuțeala specifică.

Cercetătorii analizează acești compuși pentru posibilele efecte asupra microorganismelor, inflamației și mecanismelor de protecție celulară. Unele preparate standardizate care conțin hrean au fost investigate inclusiv în studii clinice privind infecțiile respiratorii și urinare.

Dar ce beneficii sunt susținute de cercetări și ce afirmații trebuie privite cu rezervă? Iată ce este important să știi înainte de a include hreanul mai des în alimentație.

1. Ce substanțe active conține hreanul și de ce sunt importante

Principalul motiv pentru care hreanul atrage atenția cercetătorilor este conținutul său de glucozinolați, compuși întâlniți în numeroase legume crucifere.

Atunci când rădăcina este rasă sau zdrobită, celulele vegetale se rup, iar o enzimă numită mirozinază intră în contact cu glucozinolații. În urma acestei reacții se formează mai mulți compuși, inclusiv izotiocianați, care prezintă activitate biologică în condiții experimentale.

Unul dintre cei mai cunoscuți este izotiocianatul de alil (AITC), asociat cu senzația intensă produsă de hreanul proaspăt.

O analiză publicată în Advances in Food and Nutrition Research descrie transformarea glucozinolaților din legumele crucifere în izotiocianați și alți metaboliți activi biologic.

Aceste substanțe sunt investigate pentru mai multe proprietăți potențiale, însă efectele observate în laborator nu se traduc automat în beneficii medicale demonstrate la persoanele care consumă hrean.

2. De ce îți curge nasul când mănânci hrean

Senzația de nas desfundat este unul dintre cele mai cunoscute efecte ale hreanului proaspăt. Uneori, chiar și o cantitate mică poate provoca lăcrimare, secreții nazale și o senzație puternică de usturime.

Explicația ține de compușii volatili eliberați atunci când rădăcina este rasă. Aceștia stimulează terminațiile nervoase sensibile din mucoasele nazale și bucale, provocând o reacție intensă.

Senzația că respiri mai ușor poate apărea temporar, însă acest efect nu înseamnă că hreanul curăță sinusurile în sens medical sau că tratează cauza unei congestii nazale.

Deși este utilizat tradițional în sezonul rece și apare în unele preparate fitoterapeutice pentru căile respiratorii, hreanul nu înlocuiește tratamentul recomandat pentru sinuzită ori alte infecții respiratorii.

3. Poate hreanul să combată bacteriile și fungii?

Izotiocianații din hrean sunt studiați pentru activitatea lor antimicrobiană. În experimente de laborator, anumiți compuși obținuți din rădăcină au demonstrat efecte asupra unor bacterii și fungi.

O cercetare publicată în Journal of Bacteriology and Virology a evaluat activitatea antimicrobiană a unor izotiocianați extrași din hrean asupra mai multor microorganisme întâlnite în cavitatea orală.

Rezultatele au indicat efecte asupra bacteriilor și fungilor analizați, ceea ce susține interesul științific pentru acești compuși.

Totuși, trebuie făcută o distincție importantă: activitatea observată în laborator nu demonstrează că simplul consum de hrean poate trata o infecție în organism. Eficiența depinde de concentrație, de modul în care substanțele sunt absorbite și metabolizate și de tipul infecției.

Prin urmare, hreanul poate face parte din alimentație, dar nu trebuie utilizat ca substitut pentru antibiotice sau alte tratamente prescrise de medic.

4. Ce spun studiile despre hrean și infecțiile respiratorii

Un domeniu de cercetare important îl reprezintă preparatele vegetale care combină rădăcina de hrean cu condurul-doamnei (Tropaeolum majus).

Un studiu clinic randomizat, dublu-orb și controlat cu placebo, la care au participat 351 de adulți, a analizat utilizarea preventivă a unui astfel de preparat pe o perioadă de până la 84 de zile.

Într-o analiză care a exclus infecțiile apărute în primele șapte zile, cercetătorii au raportat următoarele rate ale infecțiilor respiratorii:

• 13,3% în grupul care a primit doza mai mare;
• 18,4% în grupul care a primit doza mai mică;
• 25,6% în grupul placebo.

Rezultatele sunt interesante, dar trebuie interpretate în contextul studiului. Cercetarea a evaluat o combinație standardizată de plante, nu hreanul consumat în mod obișnuit, ca aliment.

De asemenea, rezultatele unui singur preparat nu pot fi extinse automat la toate produsele cu hrean și nici nu demonstrează că această rădăcină previne sau vindecă răcelile de una singură.

5. Hreanul poate ajuta în cazul infecțiilor urinare recurente?

Combinația dintre hrean și condurul-doamnei a fost cercetată și în legătură cu infecțiile urinare recurente.

Într-un studiu randomizat, dublu-orb și controlat cu placebo, participanții au primit timp de 90 de zile fie preparatul vegetal, fie placebo.

În analiza persoanelor care au respectat protocolul studiului, numărul mediu al recurențelor în perioada evaluată a fost de 0,43 în grupul care a primit preparatul vegetal, comparativ cu 0,77 în grupul placebo. Diferența a fost semnificativă statistic.

Aceste rezultate oferă un punct de plecare pentru cercetări suplimentare, însă nu dovedesc că hreanul consumat simplu previne infecțiile urinare.

O infecție urinară suspectată necesită evaluare medicală. Febra, frisoanele, durerile lombare, sângele în urină sau simptomele persistente sunt motive pentru a solicita ajutor medical, nu pentru a încerca tratarea problemei cu remedii din bucătărie.

6. Are hreanul efecte antiinflamatoare și antioxidante?

Izotiocianații sunt studiați și pentru modul în care pot influența procesele implicate în inflamație și apărarea antioxidantă a celulelor.

O revizuire științifică publicată în 2024 a analizat mai multe efecte biologice investigate pentru acești compuși, inclusiv proprietățile antimicrobiene, antioxidante și antiinflamatoare.

Unele cercetări sugerează că izotiocianații pot influența anumite căi moleculare implicate în răspunsul inflamator și în mecanismele de protecție celulară.

Cu toate acestea, dovezile obținute la oameni sunt neuniforme, iar efectele depind de compus, doză și biodisponibilitate, adică de cantitatea care ajunge efectiv să fie utilizată de organism.

Așadar, prezența acestor substanțe în hrean este un motiv de interes științific, dar nu reprezintă dovada că alimentul tratează bolile inflamatorii.

7. Poate hreanul să prevină cancerul?

Pe internet circulă frecvent afirmații potrivit cărora hreanul ar avea proprietăți anticancerigene. Cercetarea științifică oferă câteva indicii interesante, însă nu susține concluzii atât de ferme.

Glucozinolații și izotiocianații sunt analizați în oncologie pentru posibila influență asupra mecanismelor celulare asociate protecției organismului și dezvoltării tumorilor.

O revizuire publicată în Trends in Molecular Medicine a descris procese prin care acești compuși pot influența căi biologice implicate în carcinogeneză.

O mare parte dintre dovezi provin însă din experimente pe culturi celulare, studii pe animale și cercetări mecanistice. Aceste rezultate nu demonstrează că hreanul previne sau tratează cancerul la oameni.

Consumul variat de legume, inclusiv de crucifere, poate contribui la o alimentație echilibrată. Totuși, nici hreanul și niciun alt aliment individual nu trebuie prezentat drept tratament anticancerigen sau înlocuitor al terapiilor oncologice.

8. Cum influențează hreanul digestia

În medicina tradițională, hreanul a fost utilizat pentru stimularea apetitului și pentru susținerea digestiei. Gustul său intens poate stimula salivarea și poate face anumite preparate mai apetisante.

Pentru unele persoane, o cantitate mică de hrean servită alături de mâncare este bine tolerată și oferă un plus de aromă.

În schimb, aceeași iuțeală poate deveni neplăcută pentru persoanele cu un sistem digestiv sensibil. În cantități mari, hreanul poate irita mucoasa gurii și a tubului digestiv, provocând usturime sau disconfort abdominal.

De aceea, toleranța individuală este importantă. O cantitate mai mare nu înseamnă neapărat un beneficiu mai mare, mai ales atunci când alimentul provoacă simptome.

9. Cât hrean este indicat să consumi

Nu există o doză zilnică oficială stabilită pentru hrean în scopul obținerii unor beneficii medicale.

În alimentația obișnuită, acesta este folosit mai ales ca un condiment, în cantități mici, alături de alte alimente.

Pentru un adult sănătos, una sau două lingurițe de hrean preparat pot reprezenta un punct de pornire rezonabil, dacă sunt bine tolerate. Aceasta este o sugestie culinară, nu o doză terapeutică validată științific.

Nu există dovezi solide că porțiile mari sau consumul zilnic în cantități excesive oferă beneficii suplimentare. Dimpotrivă, pot crește riscul de iritație digestivă.

Este important să faci diferența între hreanul folosit ca aliment și extractele sau suplimentele concentrate, pentru care dozele și profilul de siguranță pot fi diferite.

10. Cine ar trebui să consume hrean cu prudență

Deși poate fi inclus în alimentația multor persoane, hreanul nu este potrivit în orice cantitate și în orice situație.

Persoanele cu gastrită sau ulcer

Gustul foarte iute și compușii iritanți pot accentua simptomele la unele persoane cu gastrită sau ulcer gastric ori duodenal.

Printre manifestările care pot apărea se numără arsurile, durerea și disconfortul gastric. Dacă observi că hreanul îți agravează simptomele, este mai bine să îl limitezi sau să îl eviți.

Persoanele cu reflux gastroesofagian

Alimentele iuți pot agrava arsurile și regurgitațiile la unele persoane cu reflux gastroesofagian.

Dacă simptomele apar după consumul de hrean, nu este necesar să continui să îl consumi pentru presupusele sale proprietăți medicinale.

Persoanele cu intestin sensibil

Hreanul consumat în cantități mari poate provoca disconfort abdominal. Reacțiile diferă de la o persoană la alta, astfel că este indicat să fii atent la toleranța individuală și să eviți cantitățile care declanșează simptome.

Persoanele cu boli renale

În cazul bolilor renale importante, este recomandat ca utilizarea hreanului în cantități mari sau sub formă de extracte concentrate să fie discutată cu medicul.

Folosirea ocazională a unei cantități mici drept condiment nu este același lucru cu administrarea unor produse concentrate în scop terapeutic.

Persoanele cu afecțiuni tiroidiene

Hreanul face parte din familia cruciferelor și conține glucozinolați, compuși ale căror produse de degradare sunt cercetate inclusiv pentru posibile efecte asupra funcției tiroidei.

Consumul obișnuit de legume crucifere nu reprezintă, în general, o problemă pentru majoritatea oamenilor. Totuși, aportul foarte mare și repetat de anumite crucifere, mai ales în condițiile unui deficit de iod, poate ridica probleme în anumite contexte.

Persoanele cu afecțiuni tiroidiene ar trebui să discute cu medicul despre restricțiile alimentare specifice situației lor, fără să elimine automat toate legumele din această familie.

Femeile însărcinate sau care alăptează

Consumul de hrean în cantități culinare trebuie diferențiat de administrarea unor doze mari, extracte sau suplimente utilizate în scop medicinal.

Pentru aceste forme concentrate există mai puține date privind siguranța în timpul sarcinii și alăptării. Din acest motiv, este prudent ca ele să fie evitate în lipsa unei recomandări medicale.

Persoanele cu alergii la plante crucifere

Alergiile la plantele din familia Brassicaceae sunt posibile, chiar dacă nu sunt frecvente. Persoanele care au avut reacții alergice la hrean sau la plante înrudite trebuie să evite expunerea și să solicite sfatul unui specialist.

11. Pot consuma copiii hrean?

Hreanul are un gust intens și poate provoca usturime puternică la nivelul gurii și nasului, precum și iritație digestivă.

Nu este necesar ca un copil să consume hrean în cantități mari pentru presupuse beneficii asupra imunității sau pentru prevenirea răcelilor.

Dacă este introdus în alimentație, acesta ar trebui oferit în cantități mici, adaptate vârstei și toleranței copilului. Preparatele concentrate și suplimentele cu hrean nu ar trebui administrate copiilor fără recomandarea unui profesionist în domeniul sănătății.

12. Hreanul cu miere ajută în cazul răcelii?

Hreanul amestecat cu miere este un remediu tradițional folosit de unele persoane în sezonul rece. Senzația de nas mai liber poate fi explicată prin stimularea mucoaselor de către compușii volatili ai hreanului.

Mierea are propriile sale utilizări pentru calmarea tusei, existând dovezi că poate ameliora anumite simptome, în special în cazul infecțiilor respiratorii ușoare. Acest lucru nu înseamnă însă că amestecul de hrean și miere vindecă răceala sau tratează o infecție.

Este important de reținut că mierea nu trebuie administrată copiilor sub un an, din cauza riscului de botulism infantil. De asemenea, persoanele cu reflux sau cu sensibilitate digestivă pot tolera greu hreanul.

Dacă simptomele sunt severe, persistă sau se agravează, este recomandată evaluarea medicală în locul folosirii exclusive a remediilor tradiționale.

Merită să incluzi hreanul în alimentație?

Hreanul este un condiment cu o compoziție vegetală interesantă, iar izotiocianații pe care îi conține sunt investigați pentru efectele lor antimicrobiene, antioxidante și antiinflamatoare. Unele preparate standardizate pe bază de hrean și condurul-doamnei au fost evaluate în studii clinice, dar rezultatele nu pot fi extrapolate automat la consumul simplu al rădăcinii.

Pentru majoritatea adulților sănătoși, hreanul poate fi consumat în cantități culinare moderate, dacă este bine tolerat. Persoanele cu probleme digestive, afecțiuni renale sau alte condiții medicale ar trebui să fie mai prudente, în special în cazul produselor concentrate.

Cea mai bună abordare este moderația: hreanul poate da gust mâncărurilor și poate contribui la diversitatea alimentației, însă nu trebuie considerat un remediu universal și nici un substitut pentru tratamentele medicale.