Gabriel Fătu, divorţ de Chris Simion: «Am iubit-o, m-a iubit, dar divorţăm»
Actorul Gabriel Fătu, acum consilier general al Primăriei Capitalei, recunoaşte, în premieră, că se desparte de regizoarea Chris Simion după 13 ani de mariaj.
De la începutul anului, vestea divorţului dintre Gabriel Fătu şi Chris Simion a căzut ca o bombă în lumea artistică. Până acum, nici unul dintre ei nu a confirmat însă, la insistenţele Click!, actorul s-a decis să lămurească această problemă de familie.
Cu atât mai mult cu cât joi, 5 februarie, ziarul nostru a publicat informaţia că regizoarea ar avea o relaţie în afara căsniciei. Ca o ironie, divorţul va avea loc de Ziua Îndrăgostiţilor şi nu, nu e o glumă, după cum ne asigură însuşi Gabriel Fătu.
- Click!: Teatru, Primăria Generală, afaceri, politică. Pentru dragoste mai găsiţi timp?
Gabriel Fătu: Da, recunosc, s-au adunat cam multe. Şi eu sunt singur, un om atât de simplu, după vorbă, după port, cum zice poetul. Îmi place ceea ce fac şi mă refer la teatru. Când lumea te aplaudă la final, minute în şir, şi vezi oamenii fericiţi, asta e minunat. La primărie nu prea îmi place. Însă cineva mai trebuie să şi muncească pentru binele cetăţeanului. Iar în politică nu prea mă regăsesc, nu ştiu ce-a fost în capul meu atunci. Şi nu sunt un om de afaceri, am o firmă, cu doi prieteni, şi vindem cafea, e mai mult o afacere pentru bătrâneţe....Dar, în tot ceea ce fac, pun suflet. Asta înseamnă că e cu dragoste....
- În 2014 aţi fost în centrul atenţiei cu piesele “Mă mut la mama” şi “Mă mut la... tata?”, dar 2015 v-a readus în prim-plan şi cu un eveniment personal: divorţul. Presa vuieşte cu acest subiect. Veţi divorţa de Chris Simion? Când?
Am avut şi avem mare succes cu cele două spectacole şi îmi doream ca lumea să mă întrebe când şi unde mai jucăm, dacă e adevărat că sunt doctor în teatru sau dacă la Cairo am luat premiul pentru cel mai bun actor. De ce îi interesează viaţa mea privată? Da, vom divorţa! Fără vodevil, fără show-uri în emisiuni ieftine. Avem termen pe 14 februarie (n.r. de Ziua Îndrăgostiţilor), chiar dacă e sâmbătă, la un notar din Bucureşti, în sectorul 1. Acum lumea este mai fericită?
- Vă cunoaşteţi din studenţie, cum aţi ajuns aici? Ce v-a îndepărtat?
Ne cunoaştem de când eram mici. Ne-am ajutat şi am crescut împreună. Am iubit-o şi m-a iubit foarte mult. Dar oamenii se mai şi despart. Unii fac parte din viaţa altora doar o perioadă. Nu există nimeni legat pe viaţă de cineva. Venim şi plecăm singuri.
- Sursele noastre spun că soţia dumneavoastră ar avea o relaţie în afara căsniciei. Dumneaei nu a dorit să comenteze. Aţi simţit că are pe cineva?
Fericiţi de cei săraci cu Duhul.... Căci a lor este puterea şi Slava...
- Bărbatul respectiv are o funcţie de conducere în cadrul unei companii autohtone, fiind şi un apropiat al Festivalurilor de Teatru organizate de soţia dvs. Îl cunoaşteţi?
Nu-l cunosc. Care-i următoarea întrebare?
- Aveţi ce să vă reproşaţi în această căsnicie?
Multe. De ce nu suntem ceea ce putem fi? Mergem pe un drum cu sens unic. E târziu pentru regrete. Important e să mergem mai departe şi să înţelegem unde am greşit.
- Care este cel mai trist moment pe care l-aţi trăit în ultimii ani?
Am mai şi râs, am mai şi plâns. Am plecat de acasă, sperând să găsesc o lume mai bună. Sau dacă nu e, să o transform. Când am înţeles că nu pot, era deja târziu. Îl pierdusem pe tata. De curând, a plecat la Ceruri şi tatăl ei. Al doilea părinte... m-a dărâmat de tot, căci, cu plecarea lui, am pierdut şi un prieten...
- Cum reuşiţi să vă recâştigaţi credibilitatea după atâţia ani de emisiuni umoristice şi farse?
Aici încă am de lucrat. De aceea mi-e greu când prezint un proiect de teatru, când ies la tribuna Consiliului General şi propun ceva. Toţi aşteaptă poanta de la final. E frustrant, dar mi-am asumat. Îmi spunea părintele meu duhovnic că “fiecare lucru rău pe care îl faci, are corespondent în Suferinţă”. Aşa e!
- Ce planuri aveţi pentru 2015?
Am o premieră, pe 1 martie, la Teatrul de pe Lipscani cu spectacolul “Vine barza!”. Vreau să iniţiez în Consiliul General al Capitalei un proiect pentru sprijinirea teatrului independent. Printr-o hotărâre de consiliu, fiecare teatru va trebui să pună o dată, de două ori pe lună, sala la dispoziţia trupelor private. Sunt multe spectacole bune care n-au şanse, din cauza sistemului. În aprilie voi pleca în Dubai, cu un proiect sportiv, vreo 3 sau 4 luni, iar după asta, sper să mai am o premieră cu un spectacol după un text al colegului Andreas Petrescu, “Căsătorie în trei”. Şi mai vreau să fiu sănătos. Şi... îmi doresc foarte mult un copil!
Chris Simion: «Ne-am logodit cu cerceii pe care îi aveam eu în ureche»
Regizoarea Chris Simion şi actorul Gabriel Fătu s-au căsătorit în 2002 şi, pe lângă dragoste, i-a unit şi profesia. În ultimii ani, cei doi au colaborat la compania de teatru D’Aya, în cadrul căreia au pus în scenă piese de referinţă.
„Ne cunoaştem din facultate, de când eram studenţi, de când umblam cu troleul, stăteam în cămin şi împărţeam un iaurt sau un colţ de pâine. El îmi scria scrisori de dragoste şi mi le lăsa la portar, eu îi răspundeam. Şi, după câteva luni, ne-am dat întâlnire, pe bancă, în parcul de la Unirea şi ne-am logodit cu cerceii pe care îi aveam eu în ureche”, povestea Chris Simion în 2012, într-un interviu pentru revista Tango.
Cine e Gabriel Fătu
- S-a născut pe 21.07.1975, la Tulcea
- În 2000 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, București, iar în 2007 şi-a luat Doctoratul
- A jucat în: “Copilul Divin”, “Scaunele”, “Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”, “Mă mut la mama”, “Mă mut la... tata?” etc.
- A realizat emisiuni umoristice la OTV
- În 27 aprilie 2013 a fost numit Consilier General la Primăria Capitalei.
Cine e Chris Simion
- S-a născut pe 20 august 1977, la Bucureşti
- În 2000 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, București
- În 2000 a înfiinţat Compania de Teatru D’AYA, împreună cu scriitorul francez Pascal Bruckner
- A regizat numeroase spectacole, printre care: “Copilul divin”, “Scaunele”, “Dragostea durează 3 ani”, “Hell”, “Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”
