Ce sărăcie cruntă a îndurat Dani Oțil, în copilărie: „Plângeam. Îmi juram că o să am bani să-mi cumpăr în fiecare zi o ciocolată”
Dani Oțil, unul dintre cei mai cunoscuți prezentatori de televiziune este deseori invidiat pentru viața plină de succes pe care o are, căci mulți visează să ajungă în punctul în care își pot permite un trai lipsit de griji și o familie minunată. Acum vedeta le are pe ambele, dar păstrează în inimă și amintirea tristă a trecutului modest, când tânjea după o ciocolată pe care nu și-o putea permite.
În ciuda faptului că cei de acasă îl știu de-o viață întreagă cu zâmbetul pe buze și mereu dând dovadă de un umor ieșit din comun, în spatele acestui portret au stat multe zile pline de tristețe și sărăcie, pe care Dani nu le-a uitat și despre care nu îi este rușine să vorbească.
Dani Oțil: „Voiam să mănânc dulce și nu aveam”
Dintotdeauna Dani Oțil a fost o persoană destul de discretă în mai multe aspecte ale vieții sale, însă a venit momentul să facă anumite destăinuiri. Prezent în cadrul podcastului „iTHINK cu Iusti Fudulu”, prezentatorul emisiunii „Neatza cu Răzvan și Dani” de la Antena 1 a vorbit despre anii adolescenței sale.
Lipsurile materiale erau destul de mari, căci adolescentul Dani tânjea și plângea în fața vitrinelor de ciocolată, întrucât nu își permitea să cumpere una. Atunci când voia să-și potolească pofta de dulce, făcea „înghețată” din lapte și cacao, sau opta pentru miere cu pâine.
„Îmi juram că o să am bani să-mi cumpăr în fiecare zi o ciocolată. Pentru că-mi luam odată la lună, sau la două luni, din ce mai ciuguleam de la mama, îmi strângeam și-mi luam o ciocolată Africana. Acum gândiți-vă că o ciocolată Africana este un nimic pentru un copil. El poate să aibă sertarul cu ciocolată. Dar eu mi-am jurat că o s-o am.
Și-acum mă gândesc: bă, fii-miu n-o să plângă nicio vitrină la geam. Bă plângeam cu lacrimi, nu e normal. Nu mai eram copil, aveam 15-16 ani. Corpul meu cerea ciocolată, că mă antrenam, mergeam la handbal, mergeam la karate, voiam să mănânc dulce și nu aveam, și mâncam pâine cu miere...îi dau lu nevastă-mea acum să tacă”.
„Făceam înghețată într-o cană primită de la o pomană”
Cu tristețe își aduce aminte de vremurile grele pe care le-a îndurat, înainte de a ajunge omul de azi. Știe că tot răul prin care a trecut l-a ambiționat să nu se dea bătut și să lupte atât de tare astfel încât fiul lui să nu ajungă vreodată să plângă în fața unei vitrine cu dulciuri.
„Sau îmi făceam înghețată într-o cană primită de la o pomană. L-am întrebat pe tata de curând: bă, tată, de ce cănile noastre nu erau la fel? Aveam șase căni care nu erau identice, doar ca formă. Și tata mi-a zis: <<Păi nu erau set, le primeam la pomeni și am făcut noi set>>.
Într-o cană din aia făceam lapte cu cacao, foarte multă cacao, cu zahăr și o puneam la congelator. Și aia era înghețată. Ea n-avea stare de înghețată niciodată. Era ori bocnă, ori lichidă, că lingeam la cana aia de dracii mă luau. Și da, eu nu vreau copilul meu să nu aibă înghețată ca să plângă-ntrun geam.”, a fost mărturisirea emoționantă a omului de televiziune Dani Oțil.
