Cine au fost femeile din viața lui Adrian Păunescu. Cu fiecare dintre ele a scris o poveste de dragoste
Poetul Adrian Păunescu a trăit o viață demnă de scenariul unui film, s-a dedicat trup și suflet carierei, dar a și iubit cu patos. Bineînțeles, viața amoroasă spumoasă l-a făcut să fie un personaj controversat al vremurilor în care a trăit. Deși era cunoscut faptul că a avut trei mari iubiri, de fapt, nici măcar el nu a ținut cont de numărul relațiilor pe care le-a avut.
Adrian Păunescu a fost căsătorit de două ori, cu poeta Constanţa Buzea şi cu Carmen Antal. A avut şi copii nelegitimi, a căror identitate nu a fost niciodată făcută publică. Însă, poetul s-au iubit cu multe femei, nume sonore sau mai puţin cunoscute, femei curajoase, demne, a căror viaţă nu poate să mai fi fost la fel după ce l-au întâlnit pe marele scriitor. Fiecare femeie din viaţa sa a inspirat volume copleşitoare de poezii.
Constanța Buzea
Adrian Păunescu și poeta Constanța Buzea s-au căsătorit în 1960: „Nu mai puteam unul fără altul. Aveam 17 ani, ne-am îndrăgostit, eu şi Constanţa Buzea, şi ne-am dus la primărie. Şi acolo ăla când a aflat că aveam 17 ani şi câteva luni a zis să aduc hârtie de la tata că e de accord, că eu nu eram major. Şi-am zis: «Dacă l-aş putea găsi eu pe tata...» Tata era în puşcărie. Am avut răbdare şi, la 18 ani, ne-am dus şi ne-am căsătorit”, povestea poetul.
În cartea Constanţei Buzea, episodul în care ia cunoştinţă de trădarea soţului şi de existenţa celorlalţi prunci este transpuns ca o scenă halucinantă.
„Câteva luni după naşterea Ioanei, stând noi de vorbă, încercam să-l asigur că următorul nostru prunc o să fie băiatul pe care şi-l doreşte. Dar îi scapă o remarcă aiuritoare, că lui i se vor naşte numai fete. Cum aşa?! Şi, fără să-i pese de efect, mi se spovedeşte cu orgoliu că este tată şi la altă casă. Că o nebună îndrăgostită de el, femeie măritată, i-ar fi născut gemene", scrie Constanţa Buzea.
Ana Blandiana
Tot în epoca primului mariaj al poetului, frumoasa Ana Blandiana se iveşte sporadic ca un personaj fabulos atât în amintirile lui Adrian Păunescu, cât şi ale Constanţei Buze, care a numit-o pe „rivala sa” Nana-Otilia, combinând pseudonimul literar al Anei Blandiana şi numele său real, Otilia Coman.
„Într-o noapte, soseşte acasă euforic şi gălăgios, umăr la umăr cu Nana Otilia, vizibil surprinsă când le-am deschis uşa. Au descărcat, mirosind a zăpadă, în mijlocul mesei noastre rotunde, o plasă cu mere roşii, de vis. Păreau amândoi picaţi din grădina Raiului, după izgonire...
În vremea aceea, Adrian venea acasă şi se culca pe canapea întors cu spatele la noi. Cu faţa la perete, suferea. Ofta cu ochii strânşi, aproape să plângă, refăcând în minte scenele cu Nana îmbrăţişându-se şi prelungind agonia unei dorinţe apocaliptice. Aşa şi-a scris cartea cu care a luat premiul şi a stârnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc şi o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea".
În poezia „Acolo unde cred că esți”, Constanța Buzea aşază în eternitate durerea despărţirii celor doi soţi care, la un moment dat, nu s-au mai putut recupera întru dragoste. „Tot mai departe simţi şi taci/Adăugat la rest mereu/ Şi nu mai pot înainta/ Decât pierzându-mă şi eu”.
Carmen Păunescu
O altă femeie care i-a furat inima poetul este Carmen, care a ales, de bună voie, să rămână în umbră. „Voi scrie o carte în care voi povesti despre toate iubirile mele. Dar nu voi scrie despre iubirea dintre mine şi Carmen. Nu-i aşa, Carmen, că tu mi-ai cerut să nu scriu despre noi?", şi-a chemat consoarta ca să depună mărturie despre alegerea ei de tăcere şi umbră.
„Așa este. Pentru că tot ce am trăit noi vreau să ne rămână doar nouă”, a confirmat Carmen Păunescu.
Margareta Mureșan
În viaţa poetului se derulează, mai departe, tumultuoase poveşti de dragoste, consemnate în jurnale şi, mai ales, sublimate superb în volume de versuri. Marea şahistă Margareta Mureşan devine, reinventată în cuvintele poetului, „regina neagră". Poemul „Nebun de alb" reaşază sub simboluri ale jocului de şah mişcările, uneori fatale, ale iubirii.
„Lăsând ambiţiile de o parte/ Ne aruncăm în marea nemiloasă/ Şi-mpreunaţi, ca filele-ntr-o carte,/ Ne facem, din sudoare, sfânta casă.// Pe urmă vin ceilalţi să ne-o distrugă/ Şi ochii tăi mă caută întruna/ Şi eu înalţ nefericită ruga/ Purtând pe tâmple soarele şi luna.// Şi te iubesc cu milă şi cu groază,/Tot ce-i al tău mi se cuvine mie,/Ca un nebun de alb ce capturează/ Regina neagră pentru veşnicie”.
Ioana și Elena
„Nu am vorbit deloc despre dragostea mea pentru o altă femeie, Ioana, şi pentru tragica Elena... Altă dată!", îşi aminteşte Adrian Păunescu, la un moment dat, în timpul unui interviu în 2009.
Ioana Proca, poetă venită din Dăbulenii Doljului, este cea care a mângâiat inima poetului după despărţirea de famile, în anii '70, anii scindării şi ai certurilor pentru copii. Iar Elena, tragica Elena, este personajul superb, misterios, atent povestit şi desluşit în „De la Bârca la Viena", volumul apărut în 1981
Carmen Antal
Pe data de 25 martie 1990, Adrian Păunescu s-a căsătorit cu splendida Carmen Antal, pe care o întâlnise cu şase ani mai devreme. La exact nouă luni după căsătorie, aceasta a adus pe lume o fetiță, Ana Maria, născută în ziua de Crăciun a anului 1990.
„Nu înseamnă că, iubind-o cu disperare pe Ana Maria, nu-i iubesc şi pe Andrei şi pe Ioana. Dacă Ioana apărea când a apărut Ana Maria, aş fi iubit-o la fel. Dacă Andrei apărea când a apărut Ana Maria, l-aş fi iubit la fel. E vorba de ultima mea expresie", lămureşte poetul situaţia, în ultimul său interviu din revista „Tango".
Pe parcursul căsătoriei sale cu Carmen Păunescu, poetul se reîndrăgosteşte, abrupt şi fără ocolişuri, de alte două femei care ocupă locuri însemnate în istoria inimii şi a scrisului său: Doina Aldea Teodorovici și Carmen Bogorodea.
