Daniel Buzdugan, cu lacrimi în ochi după moartea mamei sale: „E ca un blestem”

Cu lacrimi în ochi și cu multă durere în suflet, Daniel Buzdugan a vorbit despre pierderea mamei sale. Maria, cea care i-a dat viață, a murit pe 10 septembrie, la vârsta de 91 de ani, în timp ce se afla pe patul de spital. În urmă cu doar câteva zile, fiul său, Daniel, i-a făcut parastasul de pomenire de 40 de zile.

Daniel Buzdugan, răpus de pierderea mamei sale. Foto: Instagram & Facebook

Într-un interviu în care cu greu și-a găsit cuvintele, Daniel Buzdugan a mărturisit că pierderea mamei sale, după ce și-a pierdut și celălalt părinte, a fost un moment extrem de dificil. Omul de radio și-a amintit cu durere de ultima întâlnire cu mama sa, într-o zi de marți.

Deși femeia nu mai putea vorbi, cei doi au reușit să-și ia rămas-bun. Daniel a fost nevoit apoi să plece și i-a promis că se va întoarce vineri. Însă, joi, când a sunat la spital, a primit vestea că starea mamei sale era foarte gravă.

Daniel Buzdugan, ultimele clipe petrecute alături de mama sa

Prezentatorul a povestit că, în seara în care și-a vizitat mama la spital, aceasta îi făcea semn cu mâna de fiecare dată când el încerca să plece din salon. Deși nu mai putea vorbi, femeia înțelegea ce i se spunea, iar cei doi și-au luat rămas-bun de mai multe ori. 

„Când a murit mama… Deci eu fusesem marți la ea, la spital. Am plecat de la București după emisiune, am ajuns la ea. Nu mai putea vorbi, dar înțelegea. Ne-am luat rămas-bun, cred că de șapte ori în seara aia. Ea era în spital. Ieșeam din salon, iar ea făcea așa cu mânuța, ca un copil mic. Mă întorceam, o pupam, iar ieșeam, iar îmi făcea semn. Și i-am zis: «Mamă, vrei să rămân aici? Să plec la radio?» Și ea a zis: «Da». Zic: «Fii atentă, că vin vineri». Și joi am sunat la spital și mi s-a zis că mama e foarte rău. Ea oricum respira cu ajutor. Mi-au zis că e foarte rău și că se chinuie foarte rău. Și am întrebat-o pe doamna doctor cât poate să dureze. Și mi-a zis că poate să dureze câteva luni, poate să dureze un an, poate să dureze… La spital, acolo, erau oameni care sufereau, adică trăgeau să moară de 14 ani, ceea ce mi se pare dureros. E ca un blestem.”

„M-am rugat, am aprins lumânări, am stat acolo, în fața icoanelor”

Daniel Buzdugan a rememorat și momentul în care, după ce a aflat că mama sa se simțea foarte rău, a mers la Schitul Darvari, un loc apropiat sufletului său, unde s-a rugat pentru ca suferința acesteia să fie ușurată.

„După emisiune, m-am urcat într-un taxi, am ajuns la Schitul Darvari și m-am întrebat: «Ce pot să fac până ajung la mama? Ce pot să fac?» M-am dus la Schitul Darvari, un loc foarte apropiat de sufletul meu. M-am rugat, am aprins lumânări, am stat acolo, în fața icoanelor, m-am rugat la Dumnezeu și am zis așa: «Doamne, ușurează-i suferința cum știi Tu mai bine». Și am ieșit din curtea mănăstirii și, la 30-40 de metri, sună telefonul de la spital, ca să mă anunțe că mama a plecat. Și a fost atât de tulburător. În momentul în care pleacă al doilea părinte și, mai ales, când pleacă mama, este un cutremur”, a spus Daniel Buzdugan, potrivit cancan.ro. 

Daniel Buzdugan, despre durerea de a rămâne fără părinți: „Ești al nimănui”

Daniel Buzdugan și-a pierdut ambii părinți, iar moartea mamei sale l-a făcut să conștientizeze cât de mult se schimbă viața atunci când nu mai ai alături omul care te-a protejat necondiționat. Omul de radio a vorbit despre golul lăsat de dispariția celei care i-a fost mereu aproape și a mărturisit că, uneori, încă are reflexul de a o suna, realizând abia apoi că acest lucru nu mai este posibil.

„În momentul ăla realizezi că nu mai ești copil, că ești al nimănui. Și că există viața de dinainte, când mama te… Mă iertați… Când mama era ca o umbră și te apăra, și există viața de după mama. Când ești singur pe lume. Și, cum să zic, bine, nu sunt singur, că cred în Dumnezeu, cred în înviere și cred în viața de apoi, dar nu mai am pe cine să sun.

Ieri, de exemplu, după parastas, mi s-a întâmplat, cum mi s-a întâmplat și după înmormântare, să ajung acasă și să zic: «Bă, n-am sunat-o pe mama». În același timp, sunt împăcat cu faptul că mama a murit spovedită, împărtășită, cu lumânare, și acum, cum o vrea Dumnezeu. Sper… Mama a fost un om bun, dar acum știi cum e: una e judecata noastră, în mintea noastră, în sufletul nostru, și alta e judecata în fața lui Dumnezeu. Dar sper că Dumnezeu o va ține aproape de El, acolo, în lumea celor drepți.”