Există viaţă şi după pensie? Sfaturi de aur pentru a rămâne tânăr şi activ
Vremurile în care să fii pensionar însemna să stai degeaba şi să îmbătrâneşti văzând cu ochii apun în România anului 2024. „Institutul pentru Îmbătrânire Activă” este prima asociaţie care oferă seniorilor români posibilitatea de a avea activitate şi după ce ies la pensie, să nu se închidă în casă sau să trăiască din amintiri. Reporterii Click! au fost la o astfel de întâlnire a asociaţiei la care a participat şi o vedetă, tot pensionară, actriţa Magda Catone.
Strada Ion Ghica nr 3. Aici, în sala fostului cinematograf bucureştean Luceafărul, s-au strâns zilele trecute 500 de persoane vârstnice la o întâlnire din ciclul „Seniori de Colecţie”, proiect al „Institutului Român pentru Îmbătrânire Activă”. Invitată de onoare, marea actriţă Magda Catone, 65 de ani.
Astfel de acţiuni îşi propun să arate vârstnicilor că există „viaţă” şi după ce oficial ai ieşit din câmpul muncii. Şi ce exemplu mai bun poate exista decât să asculţi persoane ieşite la pensie cum nu se lasă, nu se rezumă la a se uita la televizor, a se plimba prin parc sau a creşte nepoţii?
„Am ieşit la pensie de doi ani. Sunt mulţumită cu banii pe care îi primesc şi sper să nu mi-i ia, căci în ziua de astăzi nimic nu este sigur”, glumeşte actriţa, de pe scena de la Luceafărul. De când oficial este pensionară, spune că viaţa ei nu s-a schimbat prea mult, este la fel de activă.
„Nu simt vârsta, nu am timp să-mi simt vârsta. Astăzi am avut filmări, mi-am aranjat astfel programul încât să pot ajunge aici, apoi mă duc la Teatrul Excelsior unde mă întâlnesc cu băiatul meu şi pe scenă o să depănăm amintiri despre regizorul Alexandru Tocilescu cu fiul său, Alex. În rest merg mult cu maşina, îmi face bine, am pisică şi deci griji, mă duc la piscină. Ce nu fac deloc, nu gătesc, doar comand”, povesteşte Magda Catone.
„Mă trezesc la 7 dimineaţa, că am multă treabă de făcut”
„Nici eu nu mă las”, spune Mioara Voicu, care îşi poartă mândră cei 74 de ani, „bătuţi pe muchie”. A ieşit la pensie ca laborant analize, dar acum, în noua postură de „senior”, s-a reprofilat.
„Sunt organizator activităţi de orice fel, culturale sau sportive, de la copii la vârstnici. Sunt ambasador al mai multor asociaţii, de exemplu una foarte mare, „Culori pentru Pace” - pentru copii între 6 şi 10 ani, cu activităţi în 147 de ţări. Organizaţia promovează pacea prin desene ale micuţilor”, îşi descrie viaţa de pensionar doamna Mioara.
„Mai coordonez programe la Asociaţia Mihai Eminescu, la Societatea Apollon, la Clubul Seniorilor sector 4. O zi din viaţa mea este foarte încărcată, deoarece mă dau voluntară oriunde pot. Soţul mi-a murit după 30 de ani de căsătorie, am 3 copii, 4 nepoţi, m-am implicat în creşterea lor, nu m-am dat la o parte, mă sculam la 4 dimineaţa ca să fie bine. Acum este momentul să am grijă de mine şi mai mult vreau să am grijă şi de semenii mei”, explică pensionara. Nu poate sta degeaba, ziua nu-i ajunge niciodată să facă tot ce şi-a propus.
Tuturor vârstnicilor cu care se intersectează încearcă să le insufle regulile pentru o bătrâneţe activă şi care au făcut-o „inima şi sufletul” grupurilor de seniori.
1. Socializaţi, înconjuraţi-vă de oameni pozitivi, care vă dau energie, vă fac să vă simţiţi vii şi în putere.
2. Niciodată să nu gândiţi negativ despre vârsta pe care o aveţi şi despre această perioadă a vieţii.
3. Încercaţi să nu staţi singuri.
4. Toţi am avut vocaţii, pasiuni şi dorinţe pe care dintr-un motiv sau altul nu le-am putut vedea realizate cât timp am fost în câmpul muncii. Acum este momentul nostru, acum este momentul să ne realizăm visele.
5. În fiecare zi vă puteţi distra, chiar vă puteţi odihni-activ. Trebuie doar să vrei, să nu fii leneş, comod şi blocat în trecut.
„Mă trezesc la ora 7.00 şi mă culc la ora 23.00. Mănânc bine dimineaţa, apoi fac cumpărături sau urgenţele zilei. Tot timpul am de făcut ceva... După prânz mereu sunt implicată în activităţi... Ce nu fac, nu mă uit la televizor decât rar, maxim 3 ore pe zi, nu am timp mai mult”, dezvăluie fosta laborantă.
Ei au înfiinţat „Grupul Vesel”
Jana Orăscu zisă „Jeni” (66 de ani) şi Ioan Iordăchescu (70 de ani) sunt sufletul unui grup care numără 120 de seniori pasionaţi de activităţi în comun. S-au cunoscut anul acesta, în mai, la Pârâul Rece şi de atunci sunt nedespărţiţi.
„Se numeşte Grupul Vesel şi o să îl transformăm în comunitate. Acolo ne-am cunoscut, amândoi suntem văduvi şi vrem să avem o viaţă activă. Avem grijă şi de trei nepoţi, le citim împreună poveşti, gătim împreună, îngrijim o dată la câteva zile o grădină de legume undeva lângă Bucureşti. Asta în afară de acţiunile grupului pe care le facem cât putem de des, de la excursii şi activităţi culturale la participarea la competiţii sportive mai ales de handbal”, ne descrie domnul Ioan relaţia cu „Jeni”. Sunt doar câteva exemple ale unor seniori care au făcut din ieşirea la pensie nu un cap de linie, ci un nou început.
Actriţa Doina Ghiţulescu, poveşti de pe scenă: „Am luat foc, în timp ce recitam o poezie”
În holul cinematografului Luceafărul discutăm cu doamna Doina, un exemplu că nici vârsta, nici cele mai mari tragedii nu pot opri din drumul lor oamenii cu inimă mare şi voinţă.
„Sunt actriţa pensionară Doina Ghiţescu în vârstă de 67 de ani. M-am căsătorit cu scena, pentru mine a fost şi e un altar, viaţa mea a fost dedicată acestei arte. Nu am fost măritată, nu am avut copii, am avut însă o relaţie care m-a dărâmat, scena m-a salvat. Am lucrat la Ansamblul artistic Ciocârlia al Ministerului de Interne, unde am prins toţi şefii vedete: de la Gheorghe Turda la Lupu Rednic şi Steliana Sima”, îşi începe saga vieţii fosta actriţă.
Joacă în continuare oriunde poate, dar o face la fel de pătimaş şi serios ca odinioară deşi ascunde o mare tragedie.
„Am ars în Cimitirul Eroilor”, ne şochează senioara. „Recitam o poezie de Adrian Păunescu când mi-a luat părul foc de la un felinar aprins de care m-am apropiat prea mult...Eroii dorm sub ierburi/Fără grai de cer acoperiţi”, descrie emoţionată acele clipe vârstnica. Se întâmpla pe 21 august 2021... A fost suficientă o pală de vânt, am simţit miros de porc pârlit, credeam că vine din atmosferă şi de fapt ardeam eu mocnit... M-am întors şi am zis ard, lumea din jur s-a speriat şi toţi, dar toţi au fugit. Am rămas singură, ardeam, nu doar părul, ci şi tot spatele”, îşi aduce aminte Doina Ghiţescu.
Norocul ei a fost un tânăr care trecea prin zonă şi s-a repezit să o ajute să stingă focul care o mistuia la propriu. A ajuns la spital cu arsuri de gradul 3 pe 30 la sută din suprafaţa corpului, dar Dumnezeu a ajutat-o şi de atunci a început o nouă viaţă. Ceea ce trebuie să fie un sfârşit în chinuri a fost de fapt o renaştere.
„Acum am o viaţă chiar mai activă decât înainte... Am jucat după accident chiar şi într-un film „Nunţi, botezuri, înmormântări. Nu există bătrâneţe, există cum reuşim sau nu să ne menţinem”, spune mândră doamna Ghiţescu.
