Castelul de la Gilău, în toată splendoara sa, după o renovare care a durat 5 ani și a costat 30 de milioane de euro
Cinci ani și peste 30 de milioane de euro a costat renovarea Castelului Rákóczi-Banffy din Gilău, o clădire impozantă cu o istorie uimitoare, care va fi deschis publicului în această primăvară. Printre cei care au locuit în castel sunt ultima regină a Ungariei medievale, principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi, primul guvernator al Transilvaniei, Gheorghe Bánffy. Construcția are o arhitectură aparte deosebit de frumoasă. Restaurarea castelului a fost inițiativa omului de afaceri ungur Elek Nagy, notează Actual de Cluj.
Cum arată Castelul Rákóczi-Banffy
Un set de imagini postate de arhitectul-șef al județului Cluj, Claudiu Salanță, arată noua fața a castelului Rákóczi-Banffy din Gilău, restaurat cu fonduri europene și private, după un proiect pornit în 2017 de proprietarul privat, Elek Nagy.
Valoarea totală a proiectului depăşeşte 30 de milioane de lei, finanţarea fiind asigurată din fonduri europene prin guvernul României, din sprijinul acordat de guvernul ungar şi din contribuţia de peste 3 milioane de euro a fundaţiei fondate şi prezidate de Nagy.
Comuna clujeană Gilău este una dintre localitățile cu cel mai bogat patrimoniu istoric din județ.
„Castelul-cetate de la Gilău este unul dintre cele mai impozante rezidențe nobiliare renascentiste ale Transilvaniei, păstrat într-o stare relativ de conservare”, a informat Fundația Tradiții Transilvane.
Istoria Castelului Rákóczi-Banffy. Și Mihai Viteazul a locuit aici
În anul 1540 regele Ungariei, Ioan Zápolya (Szapolyai), venind din Buda în Transilvania, a poposit în cetatea de la Gilău, atunci în proprietatea episcopului Ioan Statileo.
În 1556 proprietăţile episcopiei Transilvaniei au ajuns în posesia fiscului, iar cetatea a devenit din nou reşedinţa reginei Isabela revenită în Transilvania în acelaşi an.
Mai târziu, din anii 1580 cetatea şi domeniul a avut mai mulţi proprietari: în 1587 guvernatorul Ioan Ghiczy, în 1597 episcopul Transilvaniei Dimitrie Náprágyi, în anii 1600–1603 Mihai Viteazul, Ştefan Csáky și generalul Giorgio Basta, în anii 1603–1605 nobilul Pancraţiu Sennyei.
Între anii 1633–1643, domeniul a intrat din nou în posesia fiscului, dar principele Gheorghe Rákóczi I. (1630–1648) l-a folosit ca pe o proprietate proprie, iar în 1643 l-a ipotecat lui Sigismund, fiului său mai mic.
În perioada în care cetatea era în îngrijirea familiei Rákóczi, a cunoscut o reconstruire radicală, afectată mai târziu de ruinarea în timpul războiului curuților (1704, 1707) și de intervențiile din secolul al XIX-lea.
Principele Gheorghe Rákóczi I. a dispus transformarea cetăţii medievale într-un castel cu funcţie de reşedinţă princiară impunătoare.
Lucrările au avut loc între anii 1638–1652. Toţi membri familiei princiare au primit câte o cameră de locuit la etajul uneia dintre cele 4 turnuri.
Cele 4 turnuri ale castelului erau denumite Bastionul Domniei Sale (NV), Bastionul Doamnei, Bastionul de Straja și Bastionul Domnului nostru mai tânăr.
Reconstruirea s-a făcut sub tutela arhitectului italian Agostino Serena.
În 1676, Gheorghe Bánffy, (1661–1708), viitorul guvernator al Transilvaniei redobândește domeniul și castelul.
Potrivit documentelor, castelul de la Gilău, a fost una dintre reședințele reprezentative ale familiei Bánffy, castelul de la Bonțida fiind încă în construcție și a rămas în posesia familiei Bánffy până în anul 1851.
În 1861 castelul a suferit un mare incendiu și a fost reconstruit și renovat de catre Bernat Rosenberger în 1874.
După moartea sa din 1909, copii săi l-au vândut în 1911 contesei Ecaterina Bánffy, soţia lui Toma Barcsay. Aceasta l-a deţinut până la naționalizarea din anul 1948.
După anul 1972, castelul a fost folosit ca şcoală pentru copii cu dizabilităţi până în 2002, când a fost retrocedat vechiului proprietar.
