Amintirile nostalgice ale unui student grec din România anilor ’70: „Cei mai mulţi nu mai văzusem aşa frumuseţe"
Într-o postare pe un grup de Facebook dedicat orașului Cluj, un fost student grec și-a deschis sufletul și a împărtășit amintirile din perioada studenției trăită în inima Transilvaniei, la sfârșitul anilor ’70.
Makis Talamagas, originar din Grecia, a studiat la Cluj în urmă cu peste patru decenii. Deși timpul a trecut, emoțiile au rămas proaspete: imaginea orașului, peisajele, colegii, dar și greutățile cotidiene precum frigul cumplit și lipsa alimentelor. Mesajul său a stârnit un val de nostalgie printre alți foști studenți internaționali, reamintindu-le de o perioadă unică din viața lor, trăită în România comunistă.
„La sfârșitul anilor ’70 studiam la Cluj mulți studenți străini. Greci, arabi din Orientul Mijlociu, africani din Africa subsahariană, sud-americani, câțiva vietnamezi etc.”, își începe povestea Makis.
„Cei mai mulți nu mai văzuserăm așa frumusețe până atunci"
Tânărul grec de atunci, ca și alți colegi de peste hotare, a fost profund impresionat de frumusețea Clujului și a Transilvaniei:
„Clujul era un oraș foarte frumos – și cred că încă mai este – cu clădiri din perioada imperială, cu piețe largi, parcuri înecate în verde și râul Someș care îl traversa. Era ceva cu totul nou pentru noi. Cei mai mulți nu mai văzuserăm așa frumusețe până atunci”.
Dar nu totul era roz. Greul vieții cotidiene, specific României anilor de austeritate ceaușistă, se făcea simțit din plin:
„Cele mai mari probleme pentru noi au fost lipsa de alimente și frigul. Minus 20, chiar minus 30 de grade în iarna 1979–1980. Era greu pentru noi, veniți din sud. Nămeți din noiembrie până în aprilie”.
Povestea lui Makis a emoționat și alți foști colegi de generație. Kamal Ibrahem, fost student arab la Cluj, a comentat:
„Am stat la Căminul 14 din Hașdeu. Am avut colegi ca frații – români, arabi, greci. A fost cel mai frumos timp din viața mea”.
Și Ilias Kalokerinos, un alt grec care a studiat la Cluj, a intervenit cu propriile amintiri, menționând prima generație de studenți greci veniți în 1975, în timp ce Ahmed Talalini, absolvent al Facultății de Stomatologie între 1981–1987, a mărturisit:
„Mi-e dor de Cluj și de prietenii de acolo. Țara voastră ne-a făcut medici adevărați, am mâncat pâinea voastră. Ați fost părinți adevărați”.
Deși frigul, cozile la alimente și greutățile sistemului comunist nu au fost uitate, studenții străini vorbesc cu afecțiune despre România acelor ani. Au fost primiți cu brațele deschise, au legat prietenii, și-au clădit cariere și și-au format o viziune despre viață care le-a rămas în suflet.
