Asasinarea premierului italian Aldo Moro, un mister neelucidat. Cadavrul a fost găsit în portbagajul unei mașini
În urmă cu 46 de ani de ani, un important om politic italian, prim-ministru în perioada 1963-1968 și 1974-1976 și lider al Partidului Creștin Democrat, Aldo Moro, a fost asasinat. Cadavrul lui a fost găsit în portbagajul unei mașini, ciuruit de gloanțe, în centrul Romei, la 9 mai 1978. Decesul lui rămâne, însă, un mister.
La data de 16 martie 1978, în timp ce se îndrepta către Camera Deputaților, Aldo Moro avea să fie răpit într-o ambuscadă de pe o stradă de la periferia Romei, de către membrii grupului Brigăzile Roșii. Gărzile de corp și polițiștii care îl păzeau au fost uciși. Premierul italian a scris, cât timp a fost ținut captiv, 86 de scrisori, destinate familiei, colegilor de partid sau Papei Paul al VI-lea. O parte din ele au fost expediate, altele nu.
Din păcate, negocierile pentru eliberarea sa nu au avut succes, iar investigațiile autorităților au eșuat și ele. Presa de la acea vreme a scris că unii politicieni nu doreau ca Moro să fie eliberat. Mulți extremiști nu au fost de acord cu „compromisul istoric” pe care acesta l-a făcut.
Papa a făcut un apel televizat către Brigăzile Roșii
Creștin-democrații au căutat o cale de negociere. Papa Paul al VI-lea a intervenit de mai multe ori, fără a interveni însă în linia guvernului italian. A făcut un apel televizat către Brigăzile Roșii și, mai târziu, a scris o scrisoare deschisă în care cerea eliberarea necondiționată a lui premierului. Aldo Moro a fost asasinat în timp ce unele dintre aceste inițiative erau încă în desfășurare.
La 9 mai 1978, cadavrul lui a fost găsit în portbagajul unei mașini, ciuruit de 11 gloanțe. În ciuda numeroaselor anchete, răpirea și moartea lui Aldo Moro rămân un mister. La un moment dat, Ion Mihai Pacepa a vorbit despre rolul Bucureştiului în asasinarea premierului italian:
Rolul Securității
„Securitatea a fost o instituţie criminală, implicată în numeroase acţiuni teroriste interne şi externe. În răpirea lui Aldo Moro a avut însă doar un rol colateral, de intermediar. În 1978, Securitatea avea un canal secret prin care trimitea bani secretarului general al Partidului Comunist Italian. Ajutorul financiar secret dat PCI prin intermediul Securităţii s-a hotărât în octombrie 1959, cu ocazia vizitei de şase zile pe care Hruşciov a făcut-o la Bucureşti.
Atunci, PCI era condus de Togliatti. Acesta a murit la 21 august 1959, la Yalta. El a fost succedat de Enrico Berlinguer, care a continuat să primească ajutor financiar din România prin curieri speciali ai Securităţii. Acest «ajutor» era în vigoare când am «defectat».
În martie 1978, imediat după răpirea lui Moro, Tito, care ştia de la Ceauşescu despre acest canal, l-a trimis la Bucureşti pe Silvo Gorenc, şeful serviciului său de spionaj, cu un mesaj în care spunea că «răpitorii lui Moro» vor propune guvernului italian eliberarea sa în schimbul punerii în libertate a câtorva membri ai Brigăzii care se aflau în închisori italiene. Mesajul preciza că, dacă guvernul italian nu va accepta, Moro va fi ucis.
La 7 mai 1978, Gorenc a venit, din nou, la Bucureşti cu mesajul că, deoarece guvernul italian a refuzat să elibereze deţinuţii, Moro va fi executat, iar corpul sau neînsufleţit va fi depus într-o maşină parcată simbolic între sediul Partidului Creştin-Democrat, care a refuzat să elibereze deţinuţii, şi al Partidului Comunist Italian, care a fost în favoarea eliberării lor. Un ofiţer DIE a fost trimis imediat la Roma cu mesajul lui Gorenc. Două zile mai târziu a fost găsit cadavrul lui Moro“, a dezvăluit Ion Pacepa, potrivit adevărul.ro.
Cine finanța și conducea Brigăzile Roșii
El a mai mărturisit că Brigăzile Roșii au fost conduse și finanțate de UDBA, echivalentul iugoslav al Securității, care a continuat tradiţia teroristă a KGB-ului, în pofida războiului dintre Stalin şi Tito:
„UDBA a mers atât de departe încât a inclus în «emblema» acestei organizaţii o stea roşie identică cu cea de pe drapelul iugoslav. «Brigate Rosse» a fost creată în 1965 de un grup de studenţi marxişti de la universitatea din Trento conduşi de Mario Moretti, care a fost şi anchetatorul lui Aldo Moro după răpirea sa, şi a fost preluată imediat sub control de spionajul iugoslav. Ideologul organizaţiei a fost filosoful italian Antonio Negri, în prezent profesor la Universitatea din Padova, care a fost apoi arestat de autorităţile italiene pentru rolul avut în răpirea lui Moro.
Profesorul Romano Prodi, de la Universitatea din Bologna, se pare că nu a fost, de asemenea, cu totul străin de răpire. Potrivit presei din acea vreme, el a dat autorităţilor italiene adresa casei conspirative unde «Brigate Rosse» îl ţinea pe Moro, în Via Gradoli 96, dar a justificat că ar fi aflat-o într-o şedinţă de spiritism”.
Aldo Moro s-a născut la 23 septembrie 1916, în Maglie, Italia, și a decedat la 9 mai 1978. A fost profesor de drept, și lider al Partidului Creștin Democrat și de cinci ori premier al Italiei.
