Biserica din România ridicată peste o groapă comună. Istoria neștiută a unui lăcaș de cult cu o poveste aparte
Au fost vremuri cumplite! În centrul oraşului Galaţi, pe locul unui lăcaş de cult, a existat acum aproape două secole o groapă comună, unde erau aduse trupurile celor răpuşi de ciumă şi de holeră. Săpăturile arheologice din perioada 1950 - 1960 au dus la descoperirea unui cimitir pentru victimele molimelor, scrie adevarul.ro.
„Lăcaşul de cult a fost ridicat în doar şapte luni, între 1 mai şi 1 decembrie 1848, şi a fost sfinţit pe 20 decembrie 1848. Zidirea bisericii a fost posibilă datorită dragostei de Dumnezeu a opt negustori din Galaţi, între care şi Ilinca Lucacis, cea care a donat terenul”, explică reprezentanţii Arhiepiscopiei „Dunării de Jos” Galaţi.
Pe terenul actualei biserici a fost construită o infirmerie unde erau trataţi bolnavii de holeră.
La mijlocul veacului al XIX-lea, zona era situată la marginea târgului Galaţi, iar ulterior s-a transformat într-o groapă comună.
Acolo erau aduşi cei decedaţi din cauza ciumei şi a holerei.
„La temelia acestui sfânt lăcaş se află trupurile acelor suferinzi. Potrivit documentelor din arhivă, aici a fost un cimitir”, arată Arhiepiscopia „Dunării de Jos” Galaţi.
Biserica nu poartă întâmplător numele Sfântul Haralambie, recunoscut pentru minunile săvârşite în vremea molimelor.
Sfântul Haralambie e considerat de popor ca făcător de minuni şi apărător de boli, mai ales de ciumă.
„Cea mai mare intervenţie a Sfântului Haralambie a fost în secolul al XIX-lea, în timpul ciumei care a durat mulţi ani. Noi avem o mărturie chiar în Galaţi, lângă piaţă. Memorialul suferinţei e frumoasa biserică «Sfântul Mucenic Haralambie». Evident, sub pământ, sub biserică, sunt osemintele luptătorilor cu pandemia. Această biserică - memorial, aşezată peste gropile comune din perioada unei cumplite molime din timpul lui Vodă Caragea, arată cât de mult ajută Dumnezeu prin Biserica Sa”, spunea, într-o cuvântare, arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian Crăciun.
Cu binecuvântarea acestuia, începând cu 1998, biserica a intrat într-un proces de reconsolidare şi restaurare. Catapeteasma a fost adusă la frumuseţea de odinioară.
Ciuma bubonică a ucis aproape 100.000 de oameni
Una dintre cele mai mari molime care au lovit ţara la începutul secolului al XIX-lea a fost epidemia de ciumă bubonică, zisă şi „ciuma lui Caragea“.
Domnitor fanariot al Ţării Româneşti în perioada 1812-1818 şi faimos pentru un cod de legi care-i poartă numele, Ioan Vodă Caragea a rămas în istorie şi prin molima care a lovit ţara în timpul domniei sale.
Boala a răpus atunci aproape 100.000 de oameni. Caragea şi-a început domnia lovit de ghinioane.
În prima noapte pe care a petrecut-o la reşedinţa domnească din Bucureşti, conacul său a fost mistuit de foc.
A doua zi, unul dintre oamenii din preajma sa a murit de ciumă bubonică. A fost momentul care a declanşat teribila epidemie.
