„Blestemul lui Tutankhamon”. Explicația bizarelor decese ale celor care au intrat în mormântul faraonului
Poate cel mai cunoscut mit egiptean este cel al blestemului faraonului Tutankhamon. Zvonurile acestui blestem au apărut după ce arheologul Howard Carter a găsit mormântul acestuia în anul 1922. Moartea lui și a altor persoane după 6 săptămâni au răspândit poveștile despre „blestemul lui Tutankhamon”. Care ar fi, de fapt, explicația bizarelor decese ale celor care au intrat în mormânt.
Arheologul britanic Howard Carter a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, ascuns în Valea Regilor de lângă Luxor, Egipt, în anul 1922. Comorile sale sunt încă considerate una dintre cele mai mari descoperiri ale arheologiei, însă, gloria și faima lui Carter au avut un preț.
Deși deasupra sarcofagului se afla o inscripție „Moartea îi va ajunge pe cei care tulbură somnul faraonului”, la început nimeni nu i-a dat atenție. În ziua în care arheologul britanic a deschis mormântul un șarpe i-a ucis canarul. Ulterior, zvonurile unui presupus blestem s-au amplificat când oamenii asociați cu săpăturile au început să moară unul câte unul.
Numărul deceselor celor care au intrat în mormânt sunt de peste 20 de persoane
La două luni după deschiderea mormântului lui Tutankhamon, a murit și Lordul Carnarvon, cel care i-a sprijinit munca arheologului englez. A doua zi după moartea acestuia, prietenul său apropiat George Gold a venit să investigheze misterul. Acesta a intrat în mormântul faraonului, iar câteva ore mai târziu a făcut febră mare și a murit. Au murit 22 de persoane care au asistat la deschiderea mormântului până în anul 1930. Printre acestea se numără și George Herbert, al 5-lea conte de Carnarvon, despre care se spune că, atunci când a murit, pe 5 aprilie 1923, luminile din oraș s-au stins. Câinele lordului, Susie, a murit la câteva ore după stăpânul său. Oficial, cauza morții a fost pneumonia, agravată de o mușcătură de insectă infectată.
Tot de pneumonie ar fi murit și finanțatorul american George Jay Gould, în mai 1923, la câteva luni după ce a vizitat mormântul. Și Philip Livingston Poe, o rudă cu Edgar Allen Poe, a făcut pneumonie la câteva luni. Fiind toți intrați în mormântul faraonului, zvonurile despre blestem au început să circule și mai mult.
Explicațiile oamenilor de știință
Astfel că, oamenii de știință au început să se întrebe dacă nu cumva există un motiv mult mai simplu pentru acele decese. În anul 2003, doi medici au publicat o scrisoare în „The Lancet” în care afirmă că aspergillus, un mucegai obișnuit, ar putea fi sursa bolii Lordului Carnarvon, aceasta provocând tuse și dificultăți de respirație, sau chiar simptome mai grave pentru cei care au un sistem imunitar slăbit. Lordul Carnarvon a început să viziteze Egiptul după ce un accident rutier grav i-a deteriorat plămânii, ceea ce l-ar fi făcut deosebit de susceptibil la mucegai.
Totodată, în 2013, alți cercetători de la Universitatea Harvard au analizat pete maronii găsite pe pereții mormântului lui Tutankhamon, care erau prezente atunci când Carter l-a desigilat pentru prima dată. În ciuda faptului că analiza a găsit dovezi ale comunităților fungice și bacteriilor, acestea nu mai erau active și nu reprezentau nicio amenințare pentru vizitatori. Așadar, nu este clar dacă aspergillus sau orice alte ciuperci au contribuit la moartea lordului Carnarvon sau a lui Gould.
Cea mai simplă explicație ar fi cea a lui Frank McClanahan, un medic care l-a tratat pe Lord Carnarvon în timpul bolii sale. Potrivit lui, numărul deceselor sunt puține, comparativ cu numărul mare de oameni care au vizitat mormântul faraonului.
„Acolo erau arheologi care veneau și plecau tot timpul, din toate părțile lumii. Dacă te uiți la orice mare mulțime de oameni și o verifici mai târziu, o să găsești un anumit procent de decese în rândul lor”, a declarat Frank McClanahan, într-un interviu din 1972, relatează Digi24.ro.
