Cătunul din Munții Apuseni cu doar 5 locuitori. O poveste uitată de pe harta României
În inima Munților Apuseni, ascuns și uitat pe hărțile actuale ale României, cătunul Străuți din județul Hunedoara, fost sat de altădată, trăiește astăzi doar în amintirea a ceea ce a fost. Cu aproximativ 4-5 locuitori rămași, cătunul a devenit aproape pustiu, dar casele sale vechi, construite acum peste un secol din lemn și paie, au rezistat trecerii timpului și impresionează pe cei curajoși care ajung aici, scriu cei de la Adevărul.
Un sat cu oameni puțini, dar cu case pline de istorie
În trecut, Străuți avea peste 30 de gospodării și localnici mândri de casele lor tradiționale. Construite în secolul al XIX-lea din lemn și cu acoperișuri de paie, aceste case au fost mărturii ale vremurilor trecute. Astăzi, unele dintre aceste case au fost cumpărate de familii din București, care promit să le readucă la viață, menținând astfel farmecul rustic al satului.
Dar nu toți noii veniți au avut aceeași viziune. Unii au ales să demoleze căsuțele tradiționale și să ridice în locul lor construcții moderne cu etaj, colorate vibrant, rar folosite ca locuințe de vacanță. Astfel, pe lângă casele pitorești care încă înfloreau, au apărut și construcții contemporane, iar peisajul satului s-a schimbat ireversibil.
O biserică de lemn uitată de timp
Biserica de lemn din Străuți, dedicată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, a fost ridicată în 1866 și, deși acoperită acum cu tablă, a suferit de-a lungul timpului. În 1937, a fost supusă unor ample lucrări de reparații, însă interesul pentru aceste monumente s-a diminuat odată cu trecerea anilor. Astăzi, biserica zace uitată și lăsată să se ruineze, iar vechile cruci de lemn din cimitir sunt acum strânse într-o grămadă, lăsate să se piardă în timp.
Cătunul Străuți are o istorie bogată
Străuți a fost un cătun cu o istorie bogată, cu școală și căsuțe de lemn în care s-a păstrat istoria. Casa bunicilor, acum locuită de Valeria, o vârstnică în vârstă de 85 de ani, servea la începuturile sale ca școală pentru elevii satului. Cu acoperișul său vechi și istoria sa încrustată în fiecare lemn, casa Valeriei reprezintă un mărturisitor al vremurilor demult apuse.
Cu toate acestea, Străuți și satele înconjurătoare, Tomnatec și Grohot, rămân în umbra pădurilor, cu drumuri greu practicabile în timpul iernii și locuitori puțini, în mare parte vârstnici care simt izolarea. Picturile bisericii de lemn, ca și cele de pe zidurile casei Valeriei, reprezintă amintiri vii ale unor vremuri trecute.
Această poveste uitată a cătunului Străuți din Munții Apuseni aduce în prim-plan importanța păstrării și conservării patrimoniului cultural. Casele de lemn, bisericile vechi și istoriile înfățișate de aceste locuri rurale reprezintă comori culturale ce merită atenția noastră și eforturile noastre pentru a le menține vie memoria. Oricât de puțini locuitori ar mai rămâne, istoria și tradițiile lor ar trebui să continue să trăiască și să inspire generații viitoare.
