Ce desert le dădea Suleyman Magnificul soldaților săi. Este iubit de toți românii și e delicios
Puține deserturi se bucură de o istorie atât de fascinantă și complexă precum baklava. Acest preparat, îndrăgit în întreaga lume, este nu doar un deliciu culinar, ci și un simbol al diversității culturale.
În Imperiul Otoman, baklava era considerată un desert regal, iar Suleyman Magnificul, unul dintre cei mai renumiți sultani, a fost cel care a transformat-o într-un simbol al generozității și al prestigiului militar. În fiecare an, în timpul Ramadanului, fiecare regiment de ieniceri primea tăvi cu baklava, marcând astfel începutul unei tradiții ce a rămas emblematică.
Dar care este povestea acestui desert cu foi stratificate, sirop dulce și nuci? Să explorăm originile sale și drumul pe care l-a parcurs până să ajungă să fie iubit de români, potrivit Historia.
Origini învăluite în mister
Cuvântul baklava a apărut pentru prima dată în limba engleză în 1650, fiind împrumutat din turca otomană.
De-a lungul timpului, denumirea a fost adaptată în funcție de limbile și culturile care au îmbrățișat desertul. Istoricul Paul D. Buell sugerează că termenul provine din rădăcina mongolă baγla, care înseamnă „a lega” sau „a îngrămădi”, reflectând metoda de preparare stratificată. Totuși, alți specialiști consideră că formele timpurii ale cuvântului, precum baklağı sau baklağu, apar înainte de anul 1500.
În ceea ce privește originea culinară a desertului, opiniile sunt împărțite. Unii susțin că strămoșul baklavalei este prăjitura placenta din Roma antică, preparată din foi subțiri de aluat, brânză și miere.
Alții cred că desertul își are rădăcinile în bucătăria asiriană, fiind preparat încă din secolul al VIII-lea î.Hr. Alte teorii indică Persia antică, unde dulciurile pe bază de aluat fin și miere erau populare.
În bucătăria turcească, un desert similar este güllaç, considerat de unii precursorul baklavalei. Acesta este preparat din foi subțiri, lapte, nuci și rodii proaspete, fiind specific Ramadanului. Prima sa mențiune apare într-un manuscris mongol din 1330, ceea ce sugerează o legătură între deserturile stratificate și tradițiile nomade.
Baklava și tradițiile turcești
Deși originile exacte rămân dezbătute, forma modernă a baklavalei este atribuită bucătăriei turcești medievale. În secolul al XI-lea, turcii nomazi erau cunoscuți pentru prepararea aluatului stratificat, iar tehnica lor a fost perfecționată în Imperiul Otoman.
Legenda spune că Suleyman Magnificul a fost cel care a popularizat baklava, oferindu-le ienicerilor acest desert delicios pentru a sărbători luna sfântă a Ramadanului.
Acest gest simbolic a întărit legătura dintre sultan și armata sa, transformând baklava într-un simbol al generozității și al puterii.
Turcii otomani au adus baklava în Balcani, inclusiv în Dobrogea, unde desertul a devenit rapid parte din cultura locală. În România, baklava este un preparat iubit, prezent în multe patiserii și supermarketuri, fiind reinterpretat cu nuci, fistic sau chiar miere de tei.
În alte culturi, desertul a căpătat variații regionale. În Uzbekistan, există versiuni precum pakhlava sau yupka, cu 10-12 straturi de aluat. Armenii adaugă scorțișoară și cuișoare pentru un gust mai condimentat, iar în Algeria, baklawa este aromatizată cu apă de floare de portocal.
Un deliciu al tuturor
Astăzi, baklava este un desert universal, adorat pentru combinația sa perfectă de texturi și arome. Fie că o savurăm cu ceai, cafea sau ca desert festiv, baklava rămâne un exemplu remarcabil al moștenirii culinare comune dintre culturi.
În timp ce istoricii continuă să dezbată originea sa, noi ne putem bucura de faptul că această capodoperă culinară a ajuns și în farfuriile noastre, aducând o fărâmă din splendoarea Imperiului Otoman direct în casele noastre.
