Ce mister ascunde „fotografia secolului"! Cum a fost creată, de fapt, imaginea memorabilă
Din când în când, o imagine reușește să captureze un moment atât de semnificativ și încărcat emoțional, încât devine cunoscută drept „fotografia secolului". Profesorul de istorie Robert Poole de la University of Central Lancashire a oferit o perspectivă fascinantă asupra modului în care a fost creată una dintre aceste fotografii memorabile, „Răsărit de pământ"
Echipajul Apollo 8 și impactul imaginii „Răsărit de pământ"
Povestea spune că vederea globului albastru care se ridică din spatele Lunii a surprins echipajul Apollo 8. Moartea recentă a lui Frank Borman, comandantul misiunii Apollo 8 a NASA, în 1968, a concentrat atenția asupra acelei incredibile prime călătorii pe Lună, scriu cei de la ilfscience.com.
A avut loc cu opt luni înainte de Apollo 11, unde Neil Armstrong și Buzz Aldrin au explorat suprafața lunară pentru prima dată. Cu toate acestea, impactul imaginii „Earthrise” a lui Apollo 8 – vederea Pământului de pe Lună – pare acum chiar mai mare decât cel al primei aterizări.
Echipajul a fost surprins de globul albastru care se ridica din spatele Lunii
Timp de mulți ani, povestea din spatele celebrei fotografii Earthrise a fost că echipajul a fost surprins de globul albastru care se ridica din spatele Lunii. Dar chiar dacă erau preocupați, astronauții știau că va veni.
Un alt eveniment de neuitat din timpul misiunii a fost o lectură a echipajului din Cartea Genezei, difuzată lumii de Crăciun. Cercetările detaliate pe care le-a efectuat Robert Poole în arhivele NASA au dezvăluit mai clar cât de multă planificare se află în spatele acestor momente dramatice. Celebra poză Earthrise, o fotografie zguduită făcută în grabă, a fost improvizată, dar fusese anticipată.
Pământul restaurat
După ce au intrat pe orbita lunară, aproape că au ratat să vadă Pământul. Abia pe a patra orbită, când capsula s-a răsturnat cu 180 de grade, au observat acest lucru. Borman i-a confirmat instoricului că în acel moment au fost „luați prin surprindere – prea ocupați cu observarea lunii pe primele trei orbite”.
Dar directorul de fotografie al programului Apollo, Dick Underwood, era nerăbdător să vadă Pământul. El a explicat: „Au fost petrecute ore întregi cu echipajele lunare, inclusiv cu echipajul Apollo 8, în briefing despre cum să se configureze exact camera, ce film să se folosească... aceste briefing-uri au fost cele mai cuprinzătoare.”
Au existat, totuși, bătălii în cadrul NASA cu privire la imaginile pe care ar trebui să se concentreze astronauții, conducerea insistând asupra fotografiilor cu geologia lunară și cu potențiale locuri de aterizare. Dick Underwood a explicat: „M-am certat din greu pentru o fotografie cu Pământul... ne-am dorit-o cu siguranță”.
Lui Borman i s-au alăturat alți doi astronauți: Jim Lovell, care era pilotul modulului de comandă, și Bill Anders, care avea titlul de pilot al modulului lunar. NASA intenționase ca Apollo 8 să testeze modulul lunar, dar era în întârziere, așa că misiunea nu a mai avut loc.
La conferința de presă de pre-lansare, Borman a așteptat cu nerăbdare să obțină „viziuni bune asupra Pământului de pe Lună”, iar Lovell să vadă „Pământul apus și Pământul răsărind”.
Planul oficial al misiunii
Planul oficial al misiunii i-a îndrumat pe astronauți să facă fotografii ale Pământului, dar doar ca prioritate minimă. Când a venit momentul cheie, astronauții au fost într-adevăr luați prin surprindere, dar nu pentru mult timp.
Anders se afla la o fereastră laterală făcând fotografii cu cratere folosind o cameră cu film alb-negru când a văzut Pământul ridicându-se din spatele Lunii. „Uită-te la iaginea aceea de acolo! Iată Pământul care se ridică”, a exclamat Anders.
Anders a făcut rapid o fotografie clară a Pământului ieșind deasupra orizontului lunar. Apoi, el și Lovell s-au certat despre cine ar trebui să aibă camera cu film color, în timp ce Borman a încercat să-i calmeze.
Anders a fost cel care a realizat fotografia color neclară, încadrată în grabă, supraexpusă a Earthrise, numită mai târziu imaginea secolului. Dar în cealaltă cameră era o fotografie mult mai bună, ignorată de mult pentru că era în alb-negru.
Prima imagine mono a fost perfectă. O fotografie restaurată „Earthrise”, colorată recent de experți folosind fotografiile ulterioare ca referință, transmite priveliștea uimitoare văzută de astronauți.
Această fotografie, dezvăluind Pământul ca o oază maiestuoasă, dar fragilă. După cum a gândit Lovell: „Singurătatea de aici este uluitoare... ne face să realizăm ce ai pe Pământ”. Și pentru Borman a fost „intens emotionant... Nu ne-am spus nimic unul altuia, dar poate că am împărtășit un alt gând pe care l-am avut: „Asta trebuie să fie ceea ce vede Dumnezeu”.
