Cea mai frumoasă gară din România, vopsită doar pe afară. Doar două trenuri mai trec zilnic prin acest loc
Clădirea gării din municipiul Brad ar putea fi folosită oricând în ilustrarea proverbului „pe afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Gara cu faţada refăcută în 2016 nu are nici un animal înăuntru, ci doar tavane care stau să cadă şi mizerie! Reporterul „Adevărul” a făcut o vizită la gara care pe vremuri era mândria zonei.
Pe vremuri, municipiul Brad era un furnicar, iar gara inaugurată în 1896 era în mijlocul „viesparului” feroviar de pe valea Crişului Alb.
Mai întâi, erau cursele dintre Brad şi Sântana, de la începutul anilor 1900. În deceniile următoare a devenit un pilon al transportului de călători şi de marfă de pe valea Crişului Alb.
Apoi, pe calea ferată au început să sosească vagoanele cu minereu metalic transportat de la uzinele şi minele de la Gura Barza la Brad, de unde îşi continuau apoi drumul spre alte colţuri ale ţării.
Odată cu creşterea activităţii la minele de la Gura Barza, prin gara de epocă treceau sute de muncitori, navetişti sosiţi din satele apropiate care, toţi, se minunau de frumuseţea acestei clădiri.
De asemenea, mii de elevi, toţi provenind din satele „ţării Zarandului” care învăţau la liceul din Brad, înfiinţat la mijlocul secolului al XIX-lea, au amintiri legate de această construcţie istorică.
Apoi, în decembrie 1987, gara devenea şi mai animată după ce, la aproape jumătate de deceniu de la începerea lucrărilor, a fost inaugurată şi calea ferată Deva - Brad, care traversa Munţii Metaliferi.
Numai că minunea acestei căi ferate nu a ţinut decât 10 ani, până în 1997, când o alunecare de teren a scos-o din uz definitiv.
Doar două trenuri mai trec zilnic pe acolo
După Revoluţie, gara din Brad a devenit tot mai pustie. Minele şi uzinele s-au închis, oamenii din zonă au plecat în căutarea unor vieţi mai bune, şcolile s-au împuţinat, iar gara de epocă din Brad a devenit tot mai pustie.
„În anii ‘90, aceste peroane erau pline de muncitori şi navetişti, iar toate clădirile din jurul ei, vechi şi ele de peste un secol, erau în funcţiune. Depoul, remiza şi clădirea unde erau angajaţii acesteia erau îngrijite. Acum, trenurile mai pleacă de două ori pe zi din Brad spre Arad, mai mult goale, iar trenul care circula sâmbăta a fost scos, din lipsă de călători”, a declarat, pentru adevarul.ro, un fost angajat al gării.
În 2016, gara a intrat în reparaţii capitale, însă lucrările au cuprins doar faţadele şi acoperişul acesteia.
Unii localnici povestesc că în timpul lucrărilor, un tavan s-a prăbuşit sub greutatea muncitorilor.
Gara a rămas închisă, în timp ce plafoanele sale au continuat să se degradeze, iar găurile din tavan să se extindă.
„Nu a mai fost folosită de călători. Oricum, mai circulă câţiva oameni cu trenul. Dar nu aş intra în ea, văzând în ce stare sunt tavanele”, mai spune un localnic.
De altfel, în afară de vreo două-trei camere, cele mai multe dintre spaţiile clădirii au rămas nefolosite.
Unii localnici se tem că dacă nu vor fi luate măsuri, gara zugrăvită în galben va avea soarta anexelor sale. În imediata vecinătate a sa, clădirea anexă a remizei s-a prăbuşit.
Peste liniile ferate, clădirea remizei este ruinată şi plină de gunoaie, iar singura utilitate care i-a fost găsită este ca depozit de fân.
O altă clădire de epocă a depoului s-a prăbuşit şi ea în mare parte.
