Cel mai desfrânat rege al Europei. Deși s-a îndrăgostit la prima vedere de soția sa, a avut numeroase amante
Atunci când vorbim de regi sau chiar domnitori, majoritatea sunt cunoscuți pentru numeroasele relaţii pe care le-au avut și pentru faptul că își înșelau fără rușine soțiile. Este și cazul regelui Ludovic al XV-lea, cunoscut ca Ludovic cel Mult Iubit.
Se știe deja că mulți regi au iubit și au avut o mare slăbiciune la femei. În timp ce unii au avut mai multe amante, alţii mai multe soţii. În această categorie intră și regele Ludovic al XV-lea. Născut la Palatul Versaille, pe 15 februarie 1710, Ludovic al XV-lea, cunoscut ca Ludovic cel Mult Iubit, a fost cel de-al doilea fiu al lui Ludovic, Delfin al Franței, și al Mariei Adélaïde de Savoia.
La vârsta de 5 ani, pe 1 septembrie 1715, a devenit rege al Franței, fiind îngrijit cu mult devotament de un comitet de bone, guvernante și profesori până în 1723, timp în care regatul a fost condus de Filip al II-lea, Ducele de Orléans, care fusese numit regent al Franței.
S-a îndrăgostit la prima vedere de soția sa
Când se apropia de cea de-a 13-a aniversare, Ludovic a părăsit, pe data de 15 iunie 1722, Parisul și s-a mutat la Versailles, iar pe 25 octombrie a fost încoronat rege la Catedrala din Reims. După ce regentul său Filip al II-lea, care devenise premier în august 1723, a murit în decembrie același an, micul suveran l-a numit premier pe Ludovic Henri, Ducele de Bourbon, care îi era văr. Bineînțeles, una dintre prioritățile ducelui era aceea de a găsi o mireasă pentru rege. Prin urmare, a pregătit o listă de 99 de prințese. Ce a aleasă a fost fiica lui Stanislaus I, regele detronat al Poloniei, Marie Leszczyńska, o prințesă de 21 de ani.
Când regele avea 15 ani, iar soția 22, în septembrie 1725, mariajul a fost sărbătorit, iar monarhul se spunce că s-a îndrăgostit la prima vedere de frumoasa poloneză. Nouă luni mai târziu s-au născut gemenele Louise Élisabeth și Anne Henriette, iar între anii 1727 și 1737, cuplul regal a avut zece copii, opt fete și doi băieți, dar dintre moștenitorii de sex masculin, doar unul a supraviețuit până la maturitate.
Din nefericire, deși regina Marie Leszczyńska era deosebit de credincioasă și timidă, după anul 1737, epuizată de sarcinile frecvente, nu a mai fost în atenția mai tânărului ei soț, care a început să își facă amante.
Primele amante erau surori
Mai întâi, Ludovic s-a îndrăgostit de una dintre doamnele ei de onoare, Louise Julie de Mailly, care avea aceeași vârstă cu el și provenea dintr-o familie nobiliară veche. După ce femeia i-a devenit amantă, a ridicat-o la rangul de ducesă. Ulterior, în 1740, și-a îndreptat atenția către sora amantei, Pauline-Félicité, care, cu toate că era căsătorită, și aceasta i-a devenit amantă. Însă, după ce a rămas însărcinată cu suveranul, atât copilul, cât și mama au murit la naștere.
Prima amantă i-a prezentat-o apoi pe sora ei mai mică, Marie Anne de Mailly, care era de curând văduvă. Regele a fost imediat atras de frumusețea acesteia. Tânăra avea însă o condiție dacă monarhul dorea să o aibă, i-a cerut să o alunge pe sora mai mare de la Versailles. Astfel, Marie-Anne a fost numită pe data de 4 octombrie 1742 doamnă de onoare a bietei regine Marie Leszczyńska, iar o lună mai târziu, regele Ludovic i-a ordonat primei amante, cea mai mare dintre surorile de Mailly, să părăsească reședința regală și să se mute la Paris.
Cea mai faimoasă și influentă dintre amantele lui Ludovic al XV-lea
Când regele a preluat doi ani mai târziu comanda armatelor franceze care luptau în Războiul de Succesiune Austriacă, a luat-o pe front pe Marie-Anne de Mailly. În timp ce se afla la Metz, în august 1744, s-a îmbolnăvit, iar pentru că moartea părea iminentă, capelanul i-a cerut să renunțe la amantă dacă dorește să îl spovedească.
Cu toate că Ludovit al XV-lea a alungat-o, Marie-Anne a revenit câteva luni mai târziu în dormitorul regal. Pe data de 8 decembrie în același an, s-a stins din viață brusc, moment în care locul ei a fost luat de Jeanne-Antoinette Poisson, cunoscută ca Madame de Pompadour, cea mai faimoasă și influentă dintre amantele lui Ludovic al XV-lea.
Tânăra era fiica nelegitimă a unui administrator parizian și era căsătorită cu bancherul Charles Guillaume Lenormant d’Étoiles. L-a întâlnit pe Ludovic în 1745, cu ocazia unui bal mascat. A primit oficial titlul de marchiză de Pompadour, iar pentru următorii douăzeci de ani i-a fost metresă, confidentă și consilieră. Deși după anul 1750 nu a mai putut avea relații sexuale cu suveranul, căci se îmbolnăvise de tuberculoză, 2 ani mai târziu, a fost numită ducesă și a rămas apropiată de Ludovic până la moartea ei, în 1764.
Bineînțeles, regele nu s-a dezmițit și a avut în tot acest timp o serie lungă de amante, care nu au fost ridicate la rangul de metrese oficiale, și mai mulți copii ilegitimi, dar numărul lor nu este cunoscut cu exactitate. Jeanne Perray, Marie-Louise O’Murphy, Françoise de Châlus, Marguerite Catherine Haynault, Lucie Madeleine d’Estaing, Marie-Madelaine de Lionvaux, Anne Coppier de Romans, Jeanne Louise Tiercelin de La Colleterie și Marie Thérèse Françoise Boisselet se numără printre femeile al căror nume a fost păstrat în istoria casei regale de la Versailles.
Ultima amantă a monarhului
Ultima amantă celebră a suveranului Franței a devenit, în 1768, Jeanne Bécu, Madame du Barry. Provenea dintr-o familie de provincie foarte săracă. Era un copil ilegitim și nu s-a știut niciodată cine a fost tatăl ei. A devenit amanta regelui Ludovic al XV-lea, deși era cu 33 de ani mai tânără decât el. Asta nu l-a împiedicat să îi cumpere cadouri scumpe, bijuterii și rochii cu diamante.
Ba chiar regele a dat ordin să fie amenajat un apartament de lux la etajul de deasupra birourilor sale. Cu toate că Madame du Barry nu a fost un om rău și a pledat mereu pentru oamenii săraci, Curtea Franței a avut însă o atitudine diferită față de ea, spre deosebire de modul în care fuseseră tratate iubitele precedente.
Pe 26 aprilie 1774, aflat la Micul Trianon, micul castel construit în grădina Palatului Versailles, împreună cu metresa și câțiva nobili din anturajul său, Ludovic al XV-lea a anunțat spre seară că se simte rău. Cum zilele treceau și tot rău se simțea, apropiații au cerut să fie chemat medicul șef al curții regale, chirurgul Le Mariniére. Suveranul a fost transportat la Palatul Versailles, a fost consultat de șase medici în încercarea de a i se stabili diagnosticul, dar niciunul nu a reușit să identifice boala de care suferea. Regele Ludovic al XV-lea, ajuns la vârsta de 64 de ani, a murit pe 10 mai 1774, la ora 4 după-amiaza.
