Cine a fost cel mai bogat rege al Daciei din istorie. De ce le era frică romanilor de singurul conducător al dacilor al cărui nume apare pe monedele antice de aur
Regele dac Koson, singurul conducător al dacilor al cărui nume apare pe monedele antice de aur, a lăsat în urma sa tezaure masive de galbeni, descoperite în regiunile cetăților dacice din Hunedoara.
De-a lungul istoriei, au fost descoperite mai multe tezaure de monede antice de aur în zona cetăților dacice din Hunedoara. Celebrele monede dacice de aur erau marcate cu numele Koson, identificat de istorici ca fiind unul dintre succesorii regelui Burebista, de la sfârșitul secolului I î.Hr, potrivit Adevarul.
Regele dac era temut de romani
Regele dac Cotiso, temut de romani, nu este menționat în sursele literare antice, dar numeroși autori antici fac referire la regele Cotiso.
Unele teorii susțin că Cotiso și Koson ar fi aceeași persoană, cunoscută sub nume diferite în antichitate, în timp ce altele consideră că ar fi fost doi conducători distincti ai dacilor.
Istoricul latin Anneus Florus (70-140 d.Hr.) descria cum dacii, sub conducerea regelui Cotiso, devastau regiunile vecine atunci când Dunărea era înghețată. Augustus a încercat să îi alunge, dar dacii au fost doar respinși, nu înfrânți.
Suetonius (circa 75-130 d.Hr.) menționa că Augustus ar fi dorit să își căsătorească fiica cu regele Cotiso pentru a întări legăturile între Roma și Dacia, dar înțelegerea nu s-a realizat. În schimb, Augustus a trimis trupe împotriva dacilor, care își întăreau regatul în munții sud-vestici ai Daciei.
Puterea lui Cotiso era amenințătoare pentru vecini
Vasile Pârvan menționa că regatul lui Cotiso se întindea în vestul Daciei și că puterea sa era considerată amenințătoare pentru regiunile înconjurătoare.
Cotiso era văzut ca o amenințare și, în perioada respectivă, dacii aveau deja cunoștințe de civilizația romană, inclusiv meșteșuguri de construcție aduse de meșteșugari romani.
Hadrian Daicoviciu sugera că în jurul anului 44 î.Hr., Koson, moștenitor al unei părți din teritoriul lui Burebista, ar fi intrat în legătură cu Brutus, care se pregătea de luptă împotriva triumvirilor, oferindu-i soldați în schimbul aurului. Destinul lui Koson și al regatului său rămâne necunoscut.
Monedele de aur Koson, simbol al bogăției regelui dac, au fost descoperite pentru prima dată în secolul al XVI-lea, alături de comoara lui Decebal. Locul exact al descoperirii este incert, dar se presupune că tezaurul se afla în apropierea lacului de acumulare de la Subcetate.
Relatările despre comoara lui Decebal menționează descoperirea unor monede de aur în râul Strei, iar cercetătorii au indicat că tezaurul ar putea fi găsit în vecinătatea cetăților dacice.
Descoperirile ulterioare, în special în secolul al XVIII-lea, au inclus tezaure valoroase de Kosoni, iar febra aurului a cuprins regiunea Munților Șureanu, atrăgând numeroși căutători.
Prima monedă a lui Koson, găsită abia în 1970
În secolul al XIX-lea, Paul Torok, reprezentantul Fiscului austriac, a condus săpături care au dus la descoperirea rămășițelor unei cetăți necunoscute, dar fără tezaurele așteptate.
Abia în 1970 a fost găsită o monedă Koson de aur de către muncitorul forestier Ștefan Portic, iar în anii următori s-au descoperit numeroase comori dacice în zonă, inclusiv 24 de spirale de aur și mii de monede antice de aur.
De la începutul secolului XX, interesul pentru monedele dacice Koson a fost intens. Vasile Pârvan considera că acestea erau piese de import, plătite de căpetenii, iar alți istorici, precum Leon Ruzicka, au indicat că monedele erau originare din Transilvania. Iudita Winkler a argumentat că monedele erau produse local și nu în monetării grecești.
Monedele Koson, datate în jurul anului 42 î.Hr., cântăresc aproximativ opt grame și au o figurare inspirată de denarii romani, prezentând un vultur pe avers și trei personaje pe revers. Aceasta sugerează o alianță între Koson și Brutus, în contextul războaielor și al relațiilor politice din acea perioadă.
