Cine a fost Constanţa Magoş, românca răpită de comuniști pe o stradă din Berlin. A fost torturată şi condamnată la închisoare

7 septembrie 2024 17:06

În lupta împotriva regimului comunist, 4.000 din zeci de mii de femei au trecut pragul pușcăriei ca deținute politic. Printre cele care au fost arestate, intimidate, torturate și condamnate la pedepse foarte grele se numără și Constanţa Magoş, o femeie aparent simplă, dar o intelectuală de primă clasă. Femeia a fost răpită de Securitate de pe o stradă din Berlin.

Constanţa Magoş, prima răpire a unui membru al exilului românesc / foto: arhiva Click!

Constanța Olariu, devenită Magoș, s-a născut la 11 martie 1911, în satul Cubin, din Banatul iugoslav, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. După absolvirea Liceului de Fete „Carmen Sylva” din Timișoara, a studiat la Litere – limbile franceză şi germană, la Bucureşti, Grenoble şi Paris, după care a făcut o specializare de trei luni la Berlin. Când a revenit pe meleagurile românești, s-a căsătorit cu inginerul silvic Dumitru Magoş.

Povestea Constanţei Magoş

Dacă România nu ar fi intrat în era comunistă, viața lor ar fi fost una comună. Locuiau într-un apartament elegant pe strada Brezoianu și erau fericiți, însă, când Dumitru Magoș și-a dat seama că un regim totalitar era pe cale să preia controlul asupra României, el a apelat la ajutorul ministrului de interne Teohari Georgescu, pe care îl cunoscuse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a-i obține soției sale un pașaport pentru Franța. Inginerul, care conducea fabrica de mobilă „Mundus”, îl ajutase pe liderul comunist, iar acesta, bineînțeles, i-a întors favorul. Constanța Magoș a plecat în străinătate în 1947 și a decis să rămână acolo în 1948, ulterior încercat să-l aducă și pe soțul ei, căruia i-a fost refuzat pașaportul.

Constanța a locuit pentru o perioadă de doi ani și jumătate la Paris (în apartamentul soţilor Romulus şi Pia Boilă, el fiind un fost membru în Partidul Naţional Ţărănesc), timp în care a luat legătura cu cercurile înalte ale românilor fugiţi în străinătate, cunoscând membri ai fostelor partide politice interzise, dar şi legionari.

De altfel, așa l-a cunoscut și pe cel care a pus bazele unei structuri informative care se numea „Serviciul de Informaţii al Militarilor Români din Exil“, comandorul de aviaţie Mihail Opran.

„Era format din refugiaţi români şi colabora cu serviciile de informaţii francez şi cu cel american din Austria, atât în domeniul verificării cât şi al exploatării informative a noilor veniţi din Republica Populară Română. Constanţa Magoş i-a furnizat comandorului Opran informaţii din cercurile naţional-ţărăniste şi legionare, iar în schimb acesta i-a promis sprijin în vederea aducerii soţului în Occident“, spunea Claudiu Secaşiu, potrivit adevărul.ro.

Soțul nu a trădat-o

Securitatea, aflând de activitatea ei, a pus în aplicare un plan de recrutare a agentei pentru a se folosi de informaţiile pe care aceasta le-ar putea oferi. Potrivit documentelor oficiale examinate de istoric, soțul său a rămas prizonier în România, iar starea sa precară de sănătate și dificultățile materiale nu trebuiau ignorate, ceea ce i-a făcut pe ofițerii de Securitate să creadă că o pot recruta orin constrângere.

Inițial, aceștia au încercat să îl recruteze pe soțul ei „pe baza materialelor compromiţătoare“, fiind, de fapt, vorba de şantaj, iar agenții s-au referit la încercările acestuia de a trece frontiera pe ascuns și la contactele sale cu u emisarii trimişi de soţie ca să-l scoată din ţară. Acesta a fost arestat la 21 aprilie 1951, pentru că era ostil acestei propuneri. În timpul arestului, inginerul a fost folosit de autoritățile represive pentru a o atrage pe soția sa la Berlin, fiind pus să-i scrie mai multe scrisori.

Planul Securităţii prevedea că „la Viena sau la Berlin (în zona sovietică) Constanţa Magoş va fi reţinută, anchetată şi în baza declaraţiilor ce vor fi obţinute de la ea, va fi recrutată. Se va arăta că dacă nu va colabora în mod cinstit cu noi vor fi arestate toate rudele ei. De asemenea, i se va spune că organele noastre vor aranja în aşa fel încât în străinătate să se creadă că Victor Moldovan (n.r.– un curier sosit în ţară prin trecerea clandestină a graniţei în noaptea de 10/11 septembrie 1950, care a fost capturat de Securitate) a căzut datorită faptului că ea este agentă a R.P.R. Totodată, i se va arăta că lucrând corect cu organele noastre va fi ajutată materialiceşte şi i se vor creea perspective de reabilitare pentru ea şi membrii familiei ei. Se va stabili apoi cu ea modalitatea unor întâlniri periodice în Viena sau Berlin“.

Răpirea din Berlin a Constanței Magoș

Ulterior, Direcția de Contraspionaj și-a schimbat radical intențiile față de Constanța Magos și, în iulie 1951, a înaintat conducerii Securității o propunere de atragere a Constanței Magoș la Berlin și de răpire a acesteia. Documentele examinate de istoricul Claudiu Secașiu nu dezvăluie de ce s-a renunțat la planul de recrutare în favoarea variantei răpirii.

„Cred că au renunţat la planul iniţial pentru că era prea complicat să obţină acordul ambilor soţi, ar fi durat mult procesul recrutării Constanţei Magoş şi ar fi fost dificil să-i verifice sinceritatea, pe parcursul colaborării, ea fiind în libertate, în Occident“, este de părere istoricul.

Ofițerii de contraspionaj avea în plac ca după ce se va realiza interogarea în legătură cu „activitatea ei pe linie de spionaj“ şi cu „activitatea pe linie de rezistenţă şi de spionaj a emigraţiei române din străinătate“, „cazul Constanţa Magoş să fie exploatat politiceşte prin declaraţii publice, prin care numita să dezvăluie activitatea ei şi a emigraţiei române din străinătate“.

Prin urmare, factorul politic, de propagandă, a prevalat în ochii Securităţii, fapt dovedit şi de referatul în care erau trecute măsurile de răpire a româncei în Berlinul de Vest: „După terminarea interogatoriului, Constanţa Magoş va fi pusă să facă declaraţii publice din care să rezulte că din cauza mizeriei din străinătate ea s-a repatriat de bună voie, făcând totodată relatări ample prin care să demaşte activitatea ei şi a emigraţiei române din străinătate“.

Conform istoricului Claudiu Secaşiu, pregătită psihologic printr-un intens schimb de scrisori dirijat de Securitate şi „convinsă că soţul îşi pregăteşte plecarea în străinătate şi că în momentul de faţă îşi lichidează averea, pentru a o transforma în valută, urmând ca banii să-i revină ei prin intermediul avocatului familiei“, la 12 august 1951, Constanţa Magoş a fost atrasă în zona sovietică din Berlin.

Din păcate, era așteptată de echipa operativă a Securităţii, iar după o oră şi jumătate de discuţii, Constanţa Magoş a cedat presiunilor, acceptând repatrierea. A reușit, însă, să își anunțe prietenele din Berlinul de Vest și a fost trimisă înapoi în țară a doua zi. A fost dusă la o vilă a Securității din Otopeni, unde a fost ținută câteva zile, de unde a fost trimisă la închisoarea Malmaison, unde a fost anchetată.

Torturată în repetate rânduri

Femeia „a făcut o serie de relatări cu privire la organizarea şi activitatea emigraţiei române, încearcă să minimalizeze activitatea ei pe linie de spionaj, susţinând că ea a lucrat numai pe linia emigraţiei şi ascunzând activitatea ei de spionaj îndreptată împotriva R.P.R”, potrivit anchetatorilor.

Metodele de tortură din centrele de detenție ale Direcției de Contraspionaj erau de notorietate la acea vreme. De exemplu, cu o zi înainte de preluarea anchetei Constanţei Magoş de către ofiţerii Direcţiei de Contraspionaj, soţul acesteia, care se afla în a patra lună de detenţie, a beneficiat de o atenţie deosebită. A fost scos la plimbări zilnice, a primit tratament medical și o alimentație îmbunătățită, toate acestea fiind folosite ca presiune psihologică asupra Constanței.

Constanţa Magoş a fost supusă unor anchete intense şi minuţioase, ea însăşi recunoscând, în declaraţii ulterioare, faptul că a dat un „deosebit ajutor Securităţii privind un număr mare de persoane pe care le-am divulgat. Precizez că mi s-au adus mulţumiri pentru aceste informaţii date. Am colaborat mult cu Securitatea, care mi-a spus că mă vor pune în libertate“.

În 1954, ea a lucrat cu Securitatea, mai întâi cu Contraspionajul. Ulterior, ea a trecut la alte servicii și a mărturisit că a lucrat cu un inginer, care avea un birou în Blocul Excelsior:

„Am lucrat la cenzurarea diferitelor scrisori care aveau formule pe care eu i le explicam. Am scris 7.000 pagini în care am dat informaţii Securităţii statului român pentru care am primit mulţumiri”.

„În timpul anchetelor am avut un al doilea şoc la hipofiză”

Cu toate acestea, informațiile pe care le-a furnizat cu privire la emigrarea românilor nu i-au adus libertatea promisă. După mai bine de doi ani de exploatare, la 16 aprilie 1953, Constanța Magoș a fost transferată de la Malmaison în beciurile Ministerului de Interne, unde a fost anchetată de cei din Direcţia de Anchete a Securităţii. Apoi, pe data de 17 aprilie 1954, a ajuns la temuta închisoare Jilava, condamnată de Tribunalul Militar București la opt ani de închisoare pentru „tentativă de trădare”.

„În timpul anchetelor am avut un al doilea şoc la hipofiză, recidivare care a determinat albirea părului de pe o zi pe alta“. La rândul său, Dumitru Magoş o văzuse la un termen de judecată „într-o stare de sănătate foarte precară, slăbită, scuipând sânge şi gâtul umflat”.

Pe data de 24 august 1959, Constanța a fost eliberată din închisoare, dar penitenciarul din Miercurea Ciuc primise o caracterizare în care se specifica faptul că a avut un comportament necorespunzător a primit domiciliu obligatoriu timp de 36 de luni în comuna Rubla, raionul Călmăţui. În 1962, restricţiile domiciliare i s-au prelungit cu încă 24 de luni, fiind, cu adevărat liberă, abia în iulie 1964.