Construcția pentru care Ceaușescu a plătit tone de aur. Este funcțională și astăzi, fiind construită din beton, marmură și fier și este decorată cu materiale prețioase, inclusiv aur
Casa Parlamentului, situată în inima Bucureștiului, este una dintre cele mai impresionante și controversate construcții din lume.
Cunoscută anterior sub numele de „Casa Poporului,” această clădire simbolizează atât ambiția fără margini a regimului comunist, cât și sacrificiile enorme făcute pentru ridicarea sa. Construită la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, clădirea a devenit un simbol al epocii sale, dar și o povară economică pentru România, potrivit Wikipedia.
Un proiect colosal
Construcția Casei Parlamentului a început în 1984, ca parte a unui amplu proiect de restructurare a Bucureștiului. Ceaușescu își propusese să transforme capitala într-un oraș monumental, care să reflecte măreția socialismului.
Pentru acest proiect, Ceaușescu a mobilizat resurse uriașe, inclusiv aur. Potrivit unor estimări, costurile asociate construcției au fost atât de mari încât echivalentul acestora în aur ar fi depășit mai multe tone.
Casa Parlamentului este a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, după Pentagonul din Statele Unite, și cea mai grea clădire din lume, conform Guinness World Records. Cu o suprafață desfășurată de peste 365.000 de metri pătrați, clădirea include sute de săli de conferințe, birouri și săli de ceremonii, întinse pe 12 etaje supraterane și 8 subterane.
O construcție realizată cu sacrificii enorme
Proiectul a fost coordonat de arhitecta Anca Petrescu, pe atunci în vârstă de doar 28 de ani, alături de o echipă de peste 700 de arhitecți și ingineri.
La construcție au lucrat peste 20.000 de muncitori, care adesea au fost nevoiți să îndure condiții de muncă dificile.
Materialele utilizate au fost majoritar de origine românească, reflectând politica de autarhie promovată de regimul comunist.
Marmura, lemnul masiv, cristalele și covoarele uriașe folosite pentru decorarea clădirii provin din diferite regiuni ale României. În total, s-au folosit 1 milion de metri cubi de marmură, 3.500 de tone de cristal și peste 700.000 de tone de oțel și bronz.
Însă construcția nu a fost lipsită de controverse. Mii de oameni au fost strămutați din locuințele lor pentru a face loc clădirii și bulevardului care o conectează cu centrul orașului. În acest proces, zeci de biserici, monumente istorice și clădiri rezidențiale au fost demolate, pierderi ireparabile pentru patrimoniul cultural al României.
Casa Parlamentului astăzi
După Revoluția din 1989, mulți au propus demolarea sau abandonarea clădirii, considerată un simbol al dictaturii.
Cu toate acestea, autoritățile au decis să o păstreze și să o transforme într-o clădire funcțională. Astăzi, Casa Parlamentului găzduiește Camera Deputaților și Senatul României, fiind centrul vieții politice din țară.
În plus, clădirea este deschisă publicului și a devenit una dintre cele mai mari atracții turistice din București. Vizitatorii pot explora săli impresionante, precum Sala Unirii sau Sala de Plen, și pot admira decorațiunile opulente care amintesc de megalomania regimului comunist.
De asemenea, clădirea găzduiește evenimente culturale, conferințe internaționale și expoziții, ceea ce o face relevantă și în peisajul contemporan.
Un simbol al contrastelor
Casa Parlamentului este, fără îndoială, o construcție impresionantă, dar și un simbol al contrastelor.
Pe de o parte, reprezintă o dovadă a capacității de organizare și a măiestriei inginerilor și arhitecților români. Pe de altă parte, amintește de costurile uriașe – atât materiale, cât și umane – ale unui regim totalitar.
Întreținerea clădirii reprezintă în continuare o provocare financiară pentru statul român. Cheltuielile anuale sunt semnificative, iar utilizarea spațiului rămâne subiect de dezbatere. Cu toate acestea, Casa Parlamentului a devenit un simbol al Bucureștiului modern, atrăgând atenția internațională și fiind un punct de referință pentru vizitatori din întreaga lume.
