Cum petreceau românii în weekend, pe la mijlocul anilor '80: „Se împărțeau tot timpul egal între noi. Ce naiba, oficial eram toți comuniști”
Atunci când vorbim despre perioada comunistă, părerile părinților sau bunicilor sunt împărțite. În timp ce unii spun că nu le era deloc bine, alții susțin că a fost o perioadă mult mai bună pentru România și știai sigur că există un viitor asigurat pentru generațiile următoare de români. Cert este că, distracția există și acum, dar exista și atunci. Cum petreceau românii în weekend pe la mijlocul anilor '80? Ei bine, a povestit chiar un bărbat care a trăit acele vremuri.
În urmă cu ceva timp, pe platforma de socializare Reddit, un tânăr a publicat un mesaj în care le cerea utilizatorilor să relateze povești din perioada comunistă, căci nu a avut pe cineva care să-i povestească cum era viața în acele vremuri. În secțiunea de comentarii, un alt român a ținut să-i spună cum se distrau pe la mijlocul anilor '80, când muzica se dădea mai încet după ora 10 seara, iar bătaia era întodeauna pe bere și țigări:
„Hai să îți povestesc cum petreceam eu weekendurile pe la mijlocul anilor '80 înainte de a fugi din țară, dacă se organiza seara de remi, băut, cruceas (un fel de 66) la mine. Dacă aveam sâmbata liberă, mă duceam automat prin centru (asta se întampla prin Timișoara). Cunoșteam niște bișnițari, valutiști la Conti, și așa mai făceam rost de o cafea ness, un pachet de țigări străin sau orice acareturi nu se găseau la noi (casete cu muzică, discuri, etc.). Eu în ultimii ani, am avut un serviciu bun, lucram ca și măcelar, tehnician produse semi-preparate, preparate din carne, pentru Comtim. Acum sună a serviciu oribil, însă atunci era o poziție foarte căutată.
„Dacă a fost o săptămână bună, ne ajungea cam...”
Având poziția asta, aveam tot timpul carne acasă, deci aveam ce să dau la troc. Mai aveam un amic care lucra la Fabrica de Bere ca și tehnician la sistemele electrice. El venea cu berea, trebuie să precizez aici că berea care era produsă trebuia băuta în maxim o săptămână (dacă nu și mai repede), altfel făcea floare și se strica (nu era pasteurizată bine, procesul tehnologic era prost, etc.). Ne strângeam între 4 și 8 oameni (mai mulți nu încăpeau în garsonieră).
Dacă a fost o săptămână bună, ne ajungea cam de 2 bucăți de carne de căciulă (dar asa, mai subțire bucata de carnea în grosime și bătuta cu ciocanul de carne, să pară mai mare), maxim 4 beri de om, cafeaua era la liber și, pentru cei care voiau să se îmbete, amicul meu sârb tot îmi aducea sliboviță de gutui (nu știu de unde o procura, era cam oribilă, însă te îmbătai rapid din ea). Bătaia cea mai mare era pe țigările Kent (dacă aveam ). Astea se împărțeau tot timpul egal între noi (ce naiba, oficial eram toți comuniști). Muzica o dădeam încet după 10 seara.
Vecinii erau ok, însă sectoristul nu, și aveam camera spre stradă și se auzea. Măi, ca și idee de final, singurul lucru după care îmi pare rău din perioada aia este tinerețea; eram tânăr și nu aveam nicio problemă de sănătate”, a povestit un român, într-o postare făcută pe platforma Reddit.
