Cum s-a înțeles, de fapt, Regina Maria cu celelalte 2 regine ale României. De ce o certa regele Carol foarte des
În intervalul 1881-1947, România a avut trei regine: Elisabeta, Maria și Elena, niciuna născută pe pământ românesc, dar toate profund atașate acestei țări.
Acest atașament a contribuit la admirația generală a românilor pentru cele trei figuri regale. Istoria noastră a păstrat figura discretă a Reginei Elisabeta, care a patronat din umbră actele de cultură, și pe cea a Reginei-mamă Elena, care a fost un sprijin constant pentru fiul său, Mihai, potrivit Historia.
Parcursul istoric al reginei Maria
Regina Maria a avut un parcurs distinct. Acest lucru a fost datorat contextului istoric radical diferit în care a trăit comparativ cu celelalte două regine și unui complex de factori care au permis construirea unui adevărat mit în jurul persoanei sale.
În mod evident, ne referim la cadrul excepțional al Marelui Război și la faptul că Regele Ferdinand nu avea personalitatea și charisma unchiului său, Regele Carol I.
Ferdinand a fost adesea descris de contemporanii săi ca fiind timid și lipsit de fermitate, în timp ce Maria se impunea printr-o personalitate puternică și un spirit independent.
Relațiile reginei Maria cu Elisabeta și Carol I
Maria s-a stabilit în România în 1892, anul căsătoriei cu principele moștenitor al coroanei României, Ferdinand. Inițial, Maria a avut relații cordiale cu Regina Elisabeta, pe care o alinta Aunty.
Însă, pe măsură ce timpul trecea, relațiile lor s-au răcit, iar Regina Elisabeta a păstrat o anumită distanță față de principesa moștenitoare. Relația Mariei cu Regele Carol I era, de asemenea, complicată.
„Unchiul și cu mine ne iubeam, dar cu toate acestea eram potrivnici”, spunea Maria despre Carol I. Uneori, regele trebuia să o dojenească și să îi tempereze comportamentul impetuos.
Regina Maria și Primul Război Mondial
Izbucnirea Primului Război Mondial a produs o fractură în cadrul societății românești și în familia regală. Principesa Maria era o susținătoare ferventă a Antantei, în timp ce perechea regală susținea Puterile Centrale.
Aceasta a dus la conflicte deschise între Regina Elisabeta și Principesa Maria. I.G. Duca povestește în memoriile sale despre dramele zilnice dintre Principele Ferdinand și soția sa și între Principesa Maria și Regina Elisabeta.
Maria nota în jurnalul ei micile răutăți pe care Regina Elisabeta i le servea, reflectând tensiunile dintre ele.
Regina Maria și Regina Elena
Legăturile Reginei Maria cu nora sa, Elena, s-au întins pe o durată de 18 ani, din 1920 până în 1938. Relațiile dintre cele două au fost în general amiabile, în ciuda tensiunilor cauzate de comportamentul și aventurile lui Carol.
Firea discretă și retrasă a Reginei Elena nu a intrat în coliziune cu temperamentul vulcanic al Mariei, dar nici nu a existat o compatibilitate între ele.
Regina Maria se descria ca având o vitalitate și o sănătate deosebite, în contrast cu aerul auster al Reginei Elena, care a fost marcată de o serie de nefericiri, atât din Grecia, cât și din România. Ambele regine au sfârșit în exil, forțate de Carol al II-lea să plece din țară.
