De ce asiaticii nu se îngrașă, deși consumă zilnic orez și carne. Explicația la care nu te așteptai
Pe forumurile internaționale circulă de ani întregi aceeași întrebare: cum reușesc asiaticii să rămână supli, în timp ce meniurile chinezești din Europa sau Statele Unite par pline de orez, carne prăjită și sosuri grele.
Orange chicken, chow mein și porții uriașe de orez au devenit imaginea standard a bucătăriei asiatice în Occident. În realitate, alimentația zilnică din China, Japonia sau Coreea arată cu totul diferit.
Răspunsul surprinzător este simplu: ceea ce numim în Vest mâncare chinezească are prea puțin în comun cu mesele obișnuite din Beijing, Shanghai sau Guangzhou.
Ce mănâncă de fapt asiaticii acasă
Diferența nu stă doar în ingredientele de bază, ci în întregul context alimentar și stilul de viață. Orezul tradițional consumat în China este simplu, gătit la abur și servit în cantități moderate. El este întotdeauna însoțit de multe legume, iar carnea apare doar ca element secundar, tăiată în fâșii subțiri și amestecată cu vegetale.
„Carnea nu este vedeta farfuriei. Gătitul se face rapid, ceea ce păstrează nutrienții și evită compușii inflamatori rezultați din prăjirea excesivă.
Condimente precum ghimbirul sau coriandrul sprijină digestia, iar mesele luate cu bețișoarele încetinesc ritmul și reduc riscul de supraalimentare”, explică pentru Adevărul Claudia Buneci, Functional Health Coach.
La acestea se adaugă aproape absența lactatelor și a brânzeturilor, consumul redus de zahăr și înlocuirea băuturilor carbogazoase cu ceai fierbinte. Mesele se bazează pe varietate, nu pe cantitate, ceea ce duce la un aport caloric mai mic, dar bogat nutritiv.
Diferența față de mâncarea chinezească din Occident
Contrastul cu versiunea occidentală este evident. În restaurantele din Europa și America, porțiile de orez sunt mult mai mari, sosurile conțin zahăr și ulei rafinat, iar carnea este adesea prăjită în baie de ulei sau pane. Legumele apar rar și în cantități mici.
Acest model alimentar favorizează inflamația, rezistența la insulină și creșterea în greutate. Practic, nu orezul este problema, ci modul în care este integrat într-o masă dezechilibrată.
În China tradițională, mersul pe jos sau cu bicicleta a fost mult timp parte din rutina zilnică. Mesele sunt regulate, iar gustările între ele sunt rare. Chiar și în marile orașe moderne, nivelul de activitate fizică rămâne mai ridicat decât în majoritatea țărilor occidentale.
Pe Quora, întrebarea „Cum reușesc chinezii să rămână supli dacă mănâncă zilnic orez și carne?” a generat mii de răspunsuri. Cei care trăiesc în China sau călătoresc frecvent acolo descriu același tipar alimentar.
Un utilizator povestește că la prânz comandă adesea pește aburit, pui cu ciuperci și legume verzi. În weekend gătește acasă omletă cu roșii sau legume sotate rapid. „Cum să te îngrași din așa ceva?”, întreabă el.
Altul relatează că a văzut o masă autentică chinezească fără unt, fără brânzeturi și fără porții mari de carne. Orez simplu, multe legume și carne slabă gătită rapid.
Mai mulți participanți au subliniat lipsa deserturilor dulci din viața de zi cu zi. Cel mult se servesc câteva felii de fructe. Zahărul este recunoscut ca unul dintre principalii factori ai îngrășării, iar dieta tradițională chineză conține foarte puțin.
Și băuturile fac diferența. În locul sucurilor carbogazoase, chinezii beau ceai fierbinte, care ajută digestia și induce mai repede senzația de sațietate.
Un alt punct comun este controlul porțiilor. Nu lipsa totală a grăsimilor contează, ci faptul că se mănâncă puțin.
Fast food cu nume exotic
Discuțiile au atins și aspectul cultural. Mâncarea chinezească americanizată a apărut în secolul al XIX lea, când imigranții au adaptat rețetele la ingredientele locale și gusturile occidentale. Așa au apărut sosurile dulci, carnea pane și preparatele grele, inexistente în forma lor originală.
Unii utilizatori au ironizat situația, povestind că au găsit rulouri de primăvară cu șuncă și cașcaval în alte țări. Fast food local, dar cu etichetă asiatică.
Câțiva participanți au nuanțat concluzia. A fi slab nu înseamnă automat a fi perfect sănătos. Există și fenomenul „slab pe dinafară, dar gras pe dinăuntru”, adică persoane cu greutate normală, dar cu probleme metabolice ascunse.
Au fost amintiți și alți factori care influențează greutatea: genetica, metabolismul, nivelul de activitate, situația financiară și starea emoțională.
