De ce mureau oamenii pe vremuri din cauza unui fruct popular! Acum îl consumăm foarte des
Click! îți spune de ce mureau oamenii pe vremuri din cauza unui fruct popular! Tomatele sunt nelipsite de pe mesele noastre, iar în bucătăria românească sunt folosite din plin. Roşiile (da, sunt considerate fructe) sunt extrem de iubite, iar odată cu venirea sezonului, pieţele sunt tot mai pline, iar oamenii aşteaptă să le cumpere. Cu toate acestea, roşiile nu au fost dintotdeauna atât de apreciate, dimpotrivă, într-un moment al istoriei erau temute.
Care este originea roșiilor?
Ei bine mulţi se întreabă, este roşia un fruct sau o legumă? Răspunsul poate deveni un pic complicat, dar din punct de vedere științific, este un fruct. Așadar, de unde provine fructul? Ei bine, potrivit Reader's Digest roșiile își au originea în Mesoamerica și au fost consumate de către azteci - care au numit fructul "tomatl" în limba lor Nahuatl - încă din anul 700 e.n-
Se crede că conchistadorii spanioli care au călătorit în Mesoamerica la începutul secolului al XVI-lea au adus semințele înapoi din expedițiile lor, introducându-le în sudul Europei. Unii cercetători cred că faimosul conchistador Hernan Cortes a adus semințele de roșii în Europa în 1519 - dar nu pentru mâncare. Oamenii care trăiau în climatele mai reci nu au mâncat roșii până la sfârșitul anilor 1800 - ei foloseau plantele doar în scop ornamental.
Există o mențiune despre tomate în coloniile britanice din America de Nord în lucrarea din 1710, Botanologia (scrisă de fitoterapeutul William Salmon), o istorie a plantelor. Totuși, abia în anii 1820 și 1830 americanii au fost din ce în ce mai mult de acord cu roșiile ca aliment.
De ce au fost considerate roșiile otrăvitoare?
Sunt roșiile otrăvitoare? Nu, dar pentru o bună parte din istorie, oamenii au crezut că sunt. Motivul pentru care roșiile au primit reputația lor pătată a fost o problemă combinată. În primul rând, la sfârșitul anilor 1700, europenii au făcut o legătură falsă cu aristocrații muribunzi. Acești aristocrați mâncau roșii din farfurii de staniol și adesea se îmbolnăveau și mureau. Dar cauza morții se datora de fapt conținutului ridicat de plumb din farfuriile lor de staniol. Roșia acidă a desprins plumbul din farfurie, care, atunci când era consumat, provoca otrăvire cu plumb. Oamenii au dat vina mai degrabă pe fruct decât pe farfuriile de staniu. Asta a durat 200 de ani!
În ceea ce priveşte România, roşiile au au fost foarte apreciate, iar de-a lungul anilor seminţele varietăţilor au ajuns la Banca de Resurse Genetice Vegetale din Buzău, în vederea conservării lor pentru viitoarele generații, potrivit Adevărul.
„La început, erau tomate mici, tip cherry, aşa cum le spunem astăzi, de culoare galbenă, cu ţepi pe plantă, inclusiv pe codiţa fructului”, spune Costel Vânătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău, conform Adevărul.
Roşiile erau numite „mere otrăvitoare”.
„A trecut foarte mult timp până când s-a ajuns la concluzia că fructele acestei plante sunt gustoase, deşi trebuie să reţinem că partea verde nu este comestibilă nici măcar pentru animale. Ca aliment, o găsim în Franţa la 1788 introdusă în cultură”, a mai adăugat Costel Vânătoru.
Într-o lucrare ştiinţifică, cercetătorul buzoian Costel Vânătoru şi-a numit capitolul dedicat celei mai îndrăgite legume ”Ştefan cel Mare nu a mâncat tomate” pentru a prezenta istoria roşiilor în România.
„În România a ajuns târziu, însă nu se ştie de către cine a fost adusă. Se pare că primul document despre apariţia tomatelor a fost la 1835, o scrisoare de la Alecsandri către domnitorul Ghica, al Moldovei, în care se făcea referire la nişte plante de tomate. Documentul se referă la Moldova, deci prin această zonă a pătruns, ca tomată ornamentală.
A durat foarte mult până când a intrat în cultură. După 1835 a fost cultivată pe suprafeţe foarte mici dar în cultura industrială, intensivă, o întâlnim tocmai după cel de-al Doilea Război Mondial”, spune Costel Vânătoru, potrivit aceleaşi surse.
