Descoperire arheologică excepțională în Bulgaria: o hartă veche de 3.000 de ani încrustată într-o piatră
O piatră misterioasă „înstelată”, ascunsă în Munții Rodopi din Bulgaria, devine vedetă în arheoastronomie. Descoperită în 2013, piatra de 2/3 metri ar reprezenta, de fapt, una dintre cele mai vechi hărți stelare din Europa de Sud‑Est. Străbătută de dungi naturale de marmură care reflectă lumina asemenea unei galaxii, roca are 56 de cavități conice care sugerează o hartă cerescă preistorică.
Această descoperire poate schimba paradigma privind nivelul de sofisticare al cunoașterii astronomice preistorice în Europa de Sud‑Est.
O descoperire accidentală îi fascinează pe arheologi
Pe 20 mai 2013, cercetătorii Georgi Georgiev și Ivelina Georgieva au dat peste o rocă sculptată în apropierea unei necropole tracice, în pădurea din apropierea satului Skobelevo (Rodopi de sud).
Aceasta măsoară aproape 2×3 metri, este orientată pe axa est‑vest. Pe suprafața ei, iese în evidență „o venă” naturală de marmură care o străbate, pe care experții o interpretează ca fiind Calea Lactee.
Pe suprafață se află exact 56 de cavități conice: 24 în jumătatea nordică și 32 în cea sudică, reprezentând stele de magnitudini diferite, într-o configurație ce indică Ursa Mare, Leul și posibil Cassiopeia, Cygnus, Lyra sau Pleiadele, arată Arkeonews și Historia.
Bogată în mică, piatra produce un efect sclipitor sub lumina soarelui, imitând efectul unui cer înstelat, iar acest aspect face din piatră un instrument astronomic, ritualic și estetic, fără precedent în regiune.
O hartă stelară preistorică
Deși nu există încă datare cu carbon sau alte analize stratigrafice, aproximările cronologice plasează piatra între 2000–500 î.Hr., pe baza contextului arheologic format din necropole și tumuli tracice, și analogii cu sanctuare preistorice din Balcani.
Lipsa ceramicii și materialelor organice în zonă face ca această estimare să fie, deocamdată, cea mai plauzibilă.
Specialiștii consideră configurația sculptată nu doar o reprezentare a bolții cerești, ci si un „ceas stelar” rudimentar – un instrument care ar fi ajutat locuitorii antici să marcheze anotimpurile sau momente sacre, observând poziția stelelor circumpolare.
De asemenea, prezența unei a doua pietre cu o adâncitură cilindrică orientată spre est sugerează o corelație intenționată între cele două – poate unul punct, altul harta –, întărindu-i rolul ritualic sau practic.
Această descoperire poate schimba paradigma privind nivelul de sofisticare al cunoașterii astronomice preistorice în Europa de Sud‑Est.
Cultura tracică, văzută deseori doar prin prisma mormintelor și a artefactelor funerare, este acum asociată cu o gândire cosmologică profundă și o preocupare complexă pentru cer și timp.
Autorii descoperirii solicită protejarea imediată a sitului și includerea lui în registrul patrimoniului arheologic bulgar.
