Femeia care a supraviețuit singură 23 de luni pe o insulă arctică. Cine a fost Ada Blackjack
La începutul anilor 1920, o tânără inuită pe nume Ada Blackjack avea să scrie, fără să știe, una dintre cele mai dramatice povești de supraviețuire din istoria explorărilor arctice. Avea doar 25 de ani când a fost recrutată pentru o expediție îndrăzneață, dar prost planificată, menită să revendice insula Wrangel pentru Canada. Doi ani mai târziu, Ada avea să fie singura supraviețuitoare dintre cei cinci membri ai echipei.
Insula Wrangel, situată la nord de coasta Siberiei, în apele reci ale Mării Siberiei de Est și Mării Chukchi, este un teritoriu neiertător, o zonă bătută de vânturi violente, înconjurată de gheață mai tot anul, cunoscută ca ultimul refugiu al mamutului lânos și ca adăpostul celei mai mari densități de bârloguri de urși polari din lume.
Expediția a fost organizată de Vilhjalmur Stefansson, explorator canadian născut în Manitoba, cunoscut pentru promovarea ideii unei „Arctici prietenoase”, în opoziție cu percepția comună a unui pustiu letal. Deși insula aparținea Rusiei, faptul că era nelocuită l-a determinat pe Stefansson să creadă că ar putea fi revendicată în numele Canadei sau al Regatului Unit. Pentru această misiune, el a ales patru tineri, trei americani și un canadian, și a insistat să recruteze câțiva inuiți ca sprijin logistic.
Cum a fost aleasă Ada Blackjack pentru expediție
Însă, singura care a acceptat, în cele din urmă, a fost Ada Blackjack. Născută în 1898, în Spruce Creek, Alaska, și crescută de misionari metodiști în Nome, Ada era o croitoreasă pricepută, dar nu avea nicio experiență în vânătoare sau supraviețuire în sălbăticie, abilități esențiale într-un astfel de mediu. Stefansson i-a promis 50 de dolari pe lună, o sumă considerabilă, bani de care avea disperată nevoie pentru a-și susține fiul bolnav de tuberculoză, lăsat în grija unui orfelinat.
La 9 septembrie 1921, echipajul a pornit spre Wrangel: canadianul Allan Crawford (20 de ani), americanii Lorne Knight, Fred Maurer (ambii 28) și Milton Galle (19), alături de Ada și o pisică botezată Vic. De la bun început, Ada s-a simțit izolată. Presimțirile ei sumbre au fost alimentate și de avertismentul unui șaman din Nome, care i-a spus: „În față ai moartea și pericolul, și mare atenție la foc și cuțite”, relatează descoperă.ro.
După o perioadă inițială de adaptare și vreme neașteptat de blândă, tensiunile au crescut. Ada a devenit retrasă, temătoare, și a început să fie marginalizată de ceilalți. De la tachinări și izolare, s-a ajuns la gesturi de umilință, legată de stâlpul steagului, amenințată cu bătaia, ignorată când încerca să gătească sau să contribuie.
Cu toate acestea, odată cu venirea iernii, grupul a fost nevoit să colaboreze. Dar ajutorul așteptat din Alaska nu a mai venit, gheața groasă a blocat accesul navelor. Proviziile au început să scadă, vânătoarea era slabă, iar bolile au început să-i doboare. Knight a fost primul afectat grav, suferind de scorbut.
În ianuarie 1923, într-un gest disperat, Crawford, Maurer și Galle au plecat pe jos spre Siberia pentru a cere ajutor. Nu s-au mai întors niciodată.
Ada a rămas singură cu Knight, grav bolnav, pe care l-a îngrijit luni de zile. A învățat, de una singură, să prindă vulpi, să tragă cu arma, să sperie urșii polari. Deși slăbită și ea de boală, i-a oferit bolnavului cea mai bună parte din vânat. Knight a murit pe 23 iunie. Fără putere să-i pregătească o înmormântare, Ada i-a înconjurat trupul cu cutii de lemn și s-a mutat în alt adăpost.
A părăsit insula arctică
Rămasă complet singură, în afară de pisica Vic, Ada a continuat să spere. Pe 20 august, sunetele unei ambarcațiuni au trezit-o. A ieșit în fugă și, prin ceața deasă, a zărit o navă. S-a repezit spre mal, unde o barcă se apropia. La bord nu erau camarazii săi, ci Harold Noice, trimisul lui Stefansson. Șocul a fost reciproc: niciunul nu se aștepta la realitatea întâlnită.
Ada Blackjack, femeia respinsă, temută, ignorată, supraviețuise singură în una dintre cele mai neiertătoare regiuni de pe planetă. Întoarcerea ei în civilizație a provocat o explozie de indignare publică. Ea, însă, l-a luat pe fiul său Bennett și s-a stabilit temporar în Seattle, apoi s-a întors în Alaska, unde a mai avut un fiu, Billy.
Ada Blackjack a murit pe 29 mai 1983, la vârsta de 85 de ani, și este înmormântată în Anchorage Memorial Park. Pe piatra ei funerară se află cuvintele simple, dar grăitoare, gravate de fiul său: „Eroina de pe insula Wrangel”.
„Ca o femeie inuită care a fost crescută ca Ada – într-un sat, dar atât de contemporană – mă întreb dacă aș supraviețui unor asemenea întâmplări? Aici, în Alaska, acea putere de supraviețuire de care a dat dovadă, făcând tot ce a putut și descoperind singură lucruri, acestea sunt lucruri pe care toți trebuie să le avem pentru a supraviețui, chiar și când doar creștem într-un sat. Ea este una dintre noi. Mă văd în ea. Asta mă inspiră”, spune Holly Mitiquq Nordlum, o artistă inuită care a coprodus un scurt documentar despre Ada, conform sursei menționate.
