Istoria fascinantă a bisericii din România care a fost lăsată moștenire de un călugăr grec. Este o adevărată bijuterie arhitecturală
Un călugăr grec a lăsat moștenire românilor o bijuterie arhitecturală și religioasă, respectiv Biserica Stavropoleos. Lăcașul de cult a rezistat în fața tuturor cutremurelor, războaielor, incendiilor, dar mai ales comunismului. Acesta este denumit „biserica-icoană” și se află în Capitală.
Biserica-icoană din centrul vechi al Capitalei ne întoarce în secolul XVIII, când hanurile boierești, caleștile și sfinții dominau meleagurile românești. Călugărul grec Ioanichie a lăsat moștenire o adevărată bijuterie.
„Pentru acestea și smerenia mea, din frageda tinerețe am ales viața monahală și m-am închinat Domnului, lăsând la o parte ale lumii valuri, la cinstita și sfânta mănăstire din eparhia Pogonianei, slăvită cu hramul preamăriților voevozi Mihail și Gavriil, numită Gura, lângă comuna Ostanita, patria mea, zidită pe o stâncă mare“, scria acesta în testament, potrivit adevărul.
Cum a ajuns să fie numită „biserica-icoană”
După ce a strâns o sumă considerabilă de bani, călugărul a cumpărat de la jupâneasa Despa un loc de 27 de stânjeni pe care a construit un han, apoi o casă cu pivniță pentru vinuri și o cârciumă. Ulterior, cu banii pe care i-a făcut, el a ridicat o biserică în curtea hanului. La data de 7 martie 1726, Ioanichie s-a ridicat la rangul de Mitropolit al Stavropolei, de unde a plecat și numele lăcașului de cult și a rămas până în prezent.
Deși a fost o biserică mică, acesta a reușit să o extindă cu bani primiți de la bogați și cu ajutorul lui Nicolae Mavrocordat, domnitorul țării. Din forma sa dreptunghiulară, s-a transformat într-o formă de cruce, iar în 1733 lucrările clădirii erau gata. Înainte de moartea sa, Ioanichie a reușit să aducă pe teren moșii, case, vite, robi țigani, boi, taleri, pogoane de vie, iar astfel mănăstirea a ajuns să fie una dintre cele mai bogate din Țara Românească.
„Cine va îndrăzni să se împotrivească la cele statornicite de mine și va încerca să stânjenească pe moștenitorul și urmașul meu, de orice stare ar face el parte sau dacă va înstrăina ceva acesta, să fie afurisit de Dumnezeu Atotputernicul și blestemat și neiertat, să aibe blestemele celor 318 sfinți părinți și purtători de Dumnezeu de la Niceea și a celorlalte sfinte sinoade“, a scris Ioanichie înainte să moară.
Mănăstirea Stavropoleos a ajuns în următorii ani o atracție fascinantă pentru toată lumea.
„Dacă luăm în sus strada Poştei, care taie de-a curmezișul vechiul loc bălăcenesc, ajungem în faţa bisericii Stavropoleos. Pitită, ca la adăpostul zidurilor înalte a caselor ce o umbresc, e ca o bijuterie în teaca ei. Şi îi mulţumeşti, în gând, grecului Ioanichie care a făcut-o atât de frumoasă“, scria Gheorghe Crutzescu în cartea-document „Podul Mogoșoaiei-Povestea unei străzi”
