Italianul care a ajuns pe tronul Moldovei. Avea în plan să unifice cele trei Țări Române
În tumultuoasa epocă medievală a Principatelor Române, instabilitatea politică a fost adesea terenul propice pentru aventurieri și impostori care au ajuns să conducă Moldova sau Valahia. Unul dintre acești aventurieri a fost Gaspar Graziani, un rătăcitor italian care a ajuns să conducă Moldova și să aspire la unificarea celor trei țări românești.
Contextul istoric al principatelor române în secolul al XVII-lea
În secolul al XVII-lea, Principatele Române se aflau sub suzeranitatea otomană, dar erau conduse de domni pământeni, numiți cu aprobarea sultanului. Această perioadă a fost marcată de lupte interne între clanurile boierești și de desele incursiuni tătărești și otomane. În acest context, numeroși aventurieri au reușit să ajungă pe tronurile Moldovei și Valahiei, printre care și Gaspar Graziani, scriu cei de la Adevărul.
Gaspar Graziani este un personaj de roman sau de film. Originea sa exactă este neclară, dar se presupune că s-a născut în 1580, în Bihac, un oraș din Bosnia-Herțegovina de astăzi, pe atunci posesiune a Republicii Venețiene. Se spune că era italian sau jumătate italian, jumătate croat. Copilăria și adolescența sa sunt învăluite în mister, dar se știe că în tinerețe a devenit un rătăcitor poliglot, vorbind italiana, croata, germana și turca.
Ascensiunea lui Graziani: din interpret la spion și diplomat
Datorită abilităților sale lingvistice și carismei, Graziani a ajuns să servească mai multe state ale vremii. A fost interpret al misiunilor diplomatice englezești la Înalta Poartă, trimis al Marelui Duce de Toscana la sultanul otoman și al viceregelui Spaniei din Napoli. În perioada 1614-1618, Graziani a fost principalul negociator al otomanilor cu Imperiul Habsburgic, jucând un rol de agent dublu.
Cu ajutorul relațiilor sale din Imperiul Otoman și al mitei, Gaspar Graziani a ajuns domnitor al Moldovei în 1619, înlocuindu-l pe Radu Mihnea. Sultanul îl vedea ca pe un supus de nădejde, sperând că va stăvili ofensiva poloneză și va facilita trecerea trupelor otomane peste Nistru. Odată ajuns pe tron, Graziani a trecut la ortodoxie, dar a început să viseze la mărirea sa, aliindu-se cu polonezii și habsburgii, sperând să unească Transilvania, Valahia și Moldova într-un singur stat.
Pe plan intern, Graziani a provocat revolte, fiind total rupt de realitățile moldovenești. A înăbușit în sânge răscoala răzeșilor orheieni și a fost urât de boieri, având mereu o gardă de 500 de mercenari. Sultanul a aflat de trădarea lui Graziani și a trimis o armată să-l prindă. La bătălia de la Țuțora, trupele moldovenești și poloneze au fost înfrânte de turci și tătari. Văzându-se învins, Graziani a încercat să fugă, dar a fost prins și decapitat de doi boieri moldoveni.
Domnia lui Gaspar Graziani a fost scurtă și tumultuoasă, marcată de ambiții neîmplinite și intrigi. Deși a reușit să ajungă pe tronul Moldovei printr-un joc abil de alianțe și trădări, planurile sale de unificare a țărilor române au eșuat, iar sfârșitul său a fost unul tragic.
