Locul perfect pentru o zi de weekend! E foarte aproape de București
Ştim că vă era dor de o plimbare relaxantă într-un loc inediat, iar acum că soarele se arată tot mai generos și natura se trezeşte la viaţa, este şi păcat să nu profitaţi! Destinaţii speciale, din fericire, sunt din belşug şi unele chiar foarte aproape de Bucureşti! La aproape 37 de kilometri de Capitală se găseşte Conacul Drugănescu, o bijuterie arhitecturală, înconjurată de o oază verde de linişte.
Locul unde putem fugi în weekend: Conacul Drugănescu
Frumoasa ctitorie brâncovenească, se află mai exact în comuna Florești Stoenești din Giurgiu. Conacul poartă în spate o istorie de mai bine de 300 de ani. În apropierea a fost ridicată şi biserica „Buna Vestire” în anul 1723.
În Cuvântul înainte scris de Preasfinţitul Ambrozie, episcopul Giurgiului, la monografia Conacului Brâncovenesc Drugănescu, apărută sub coordonarea profesorilor Nicolae Vlădescu, Corneliu State şi a preoţilor Nicuşor Beldiman şi Mihail Muscariu, ierarhul prezintă succint istoria de 300 de ani a edificiului, potrivit Adevărul.
„Ridicat între anii 1710-1715 de către Gavril Drugănescu, mare vornic de Târgovişte, situat în partea de sat a Stoeneştilor, numită Drugăneşti, după numele ctitorului, acest ansamblu cu linii arhitectonice elegante şi îndrăzneţe se situează în rândul palatelor brâncoveneşti de la Mogoşoaia şi Potlogi, având aceeaşi calitate şi acelaşi stil: zidărie din cărămidă, coloane din piatră şi capiteluri frumos sculptate, prezenţa unei logii pe spate şi a unui foişor în partea dinspre nord, toate dominate de armonie şi echilibru”, spune PS Ambrozie, citat de Adevărul.
Conacul Drugănescu are o istorie bogată
Cu timpul însă, urmaşii lui Drugănescu nu au mai reuşit să se ocupe de frumosul conac, astfel că în anul 1939, prinţesa Marina Maria Ştirbey, căsătorită Basarab – Brâncoveanu cumpără conacul. Cu toate acestea, pierde reşedinţa, moment în care ansamblul arhitectonic ăncepe să fie uitat. Devine ulterior Muzeu al Dunării, dar apoi este înstrăinat de tot. În anii 1940-1942 arhitectul Gheorghe Cantacuzino a completat partea estică a edificiului cu încă o aripă, iar foişorul, al cărui acoperiş este susţinut de opt coloane cu capiteluri sculptate în relief, a fost şi el largit. Mai apoi, edificiul are parte în sfârşit, de o reabilitare masivă în perioada 1965-1967.
Din fericire în anul 2012 Protoieria Bolintin, alături de Episcopia Giurgiului reuşeşte să readucă edificiul în patrimoniul judeţean. „Testamentul ctitorilor a fost astfel împlinit şi, totodată, s-a realizată o reparaţie morală faţă de toate neajunsurile prin care au trecut arta, cultura şi mărturisirea creştină a acestor meleaguri”, arată episcopul Ambrozie, potrivit Adevărul.
De atunci, ansamblul a devenit centru pastoral-cultural, unde spre bucuria oamenilor şi, mai ales, a copiilor se desfăşoară evenimente precum cercuri pedagogice, simpouioane, premierea eleivilor olimpici, sau chiar întâlniri şi conferinţe cu preoţii şi profesorii din ţară sau din afară. Ansamblul cuprinde şi muzeul etnografic al Episcopiei Giurgiului, chilia „In memoriam Patriarhul Teoctist", unde oamenii pot vedea obiecte ce au apartţinut celui de-al V-lea patriarh al României.
