Locul din România unde sunt mai mulți turiști decât localnici: „O mulțime de case vechi, de lemn, cu gospodării ca în vremea bunicilor”
În Ținutul Pădurenilor din Hunedoara obișnuiau să fie unele dintre cele mai frumoase sate pitorești care, în ultimii zeci de ani, s-au depopulat. Cu toate acestea, anual, apar foarte mulți turiști.
Există anumite sărbători din timpul verii care adună mii de turiști și animă satele vechi din Ținutul Pădurenilor care cuprindea peste 40 de sate din Munții Poiana Ruscă. Multe dintre acestea se aflau pe coamele dealurilor și câteva în văile strâmte și umbrite, greu accesibile, din împrejurimile Hunedoarei.
Istoria satelor depopulate din Ținutul Pădurenilor
În anii 2000, odată cu închiderea minelor de fier și talc și a carierelor de piatră și marmură din zona Ținutului Pădurenilor, s-a stins și epoca industrială, iar foarte mulți localnici au părăsit satele.
Din fericire, infrastructura din ultimii ani a presărat revenirea peste mai multe sate care au fost scoase din izolare și atrag din ce în ce mai mulți turiști.
Comuna Gherali, aflată la 20 de kilometri de Hunedoara a fost cea mai puternic afectată de declinul industriei miniere. La mijlocul secolului XX devenise un mic orășel muncitoresc în care erau peste 3.000 de locuitori. De asemenea, existau și cartiere de blocuri ridicate pe coastele dealurilor, care se alăturau numeroaselor case vechi ale pădurenilor, înșiruite pe drumul de plai care urca din Hunedoara, spre așezările înconjurate de dealuri și păduri vaste.
Valea Govâjdiei era traversată de o cale ferată minieră de aproximativ 20 de kilometri. Se întindea din Hunedoara până la poalele Ghelariului, și era folosită pentru transportul localnicilor la minele de fier din Ghelari și la combinatul siderurgic Hunedoara.
De asemenea, un tunel de peste șase kilometri a fost săpat în munte pentru a conecta minele din Ghelari cu uzinele din localitatea învecinată Teliuc, iar o rețea de funiculare traversa așezarea.
Ambele localități se pregăteau să devină orașe, însă după ce au fost închise minele din Munții Poiana Ruscă, tot mai mulți localnici au plecat.
În ultimul deceniu, comuna Ghelari a pierdut cei mai mulți localnici, un sfert din populație, ajungând în prezent la 1.500 de locuitori.
„Sute de mineri care lucrau în Ghelari veniseră aici prin anii ’70, din Moldova, Dobrogea și din alte colțuri ale României. În primii ani după Revoluție, mulți dintre ei au putut ieși la pensie și s-au întors în locurile natale. În anii ’90, minele și-au restrâns activitatea, iar din 1997 a început închiderea lor și disponibilizările colective, care au rărit și ele populația rămasă în comună. Din cei rămași aici, au mai plecat la muncă în Occident și, dacă în anii trecuți se mai întorceau în concedii, cu timpul nu au mai făcut-o”, spune Vasile, un fost miner din Ghelari, potrivit Adevărul.
Au un farmec al lor pentru că au păstrat o mulțime de case vechi, de lemn”
De asemenea, în comunele Bunila, Cerbăl, Bătrâna și Lelese din Ținutul Pădurenilor se află puțin peste 1.000 de locuitori, însă festivalurile de vară atrag tot mai mulți turiști decât localnici:
„Am venit din București și ne-am făcut un plan să stăm câteva zile în această zonă a Hunedoarei să vizităm cât mai multe sate din Ținutul Pădurenilor. Au un farmec al lor pentru că au păstrat o mulțime de case vechi, de lemn, cu gospodării ca în vremea bunicilor”, spune Matei, un turist care a plecat la drum împreună cu soția sa, prin satele din Ținutul Pădurenilor din Hunedoara.
Comuna Bătrâna, cea mai puțin populată
„Unele case au fost cumpărate de localnici din județul Timiș, au fost recondiționate, ori oamenii au construit alte case, iar vara își petrec aici concediile. Doar atunci, satul se mai animă”, spune un preot din zonă.
