Manualul antic despre cum să iubești și să fii iubit. „Afecțiunea îndrăgostiților are o putere extraordinară”
Anticii spuneau că a nu fi îndrăgostit e o problemă nu doar pentru individ, ci și pentru societate. Dragostea nu s-a schimbat prea mult în două mii de ani. Dilemele moderne despre relații, alegerea partenerului sau frica de singurătate apăreau deja în operele gânditorilor greci și romani. De la sfaturi de igienă până la avertismente împotriva alcoolului în dragoste, anticii au analizat iubirea cu o luciditate surprinzător de actuală.
Unii vedeau în ea o formă de virtute, alții o sursă de conflicte. Ba chiar și lupta pentru iubire putea deveni, uneori, o bătălie... la propriu. Mai jos, o selecție de sfaturi antice care încă ne pot ghida.
Sfaturi pentru a găsi un partener
Poetul roman Ovidiu (43 î.Hr. – 17 d.Hr.) a scris un poem numit Ars Amatoria (Arta iubirii).
În el, oferea sfaturi pentru cei care sunt încă singuri.
Mai întâi, spune Ovidiu, trebuie să faci un efort să găsești pe cineva care te interesează. Iubita ta „nu va coborî plutind din văzduhul subțire, trebuie căutată.”
Ca locuri potrivite pentru a găsi un partener, Ovidiu recomandă plimbările prin porticuri și grădini, mersul la teatru sau — surprinzător — statul pe lângă tribunale, scrie Phys.org.
Trebuie să atragi privirea cuiva, apoi să inventezi un pretext pentru a vorbi cu acea persoană, spune el.
„Caută-ți partenerul pe timp de zi”, spune Ovidiu.
„Ferește-te de noapte”.
„Nu vei alege persoana potrivită dacă ești beat”.
„Și nu le vei putea vedea bine chipul dacă e prea întuneric — s-ar putea să fie mai urâți decât crezi”.
În al doilea rând, Ovidiu spune că trebuie să arăți prezentabil. Asigură-te că ai haine curate și o tunsoare îngrijită. În plus, ai grijă la igiena personală:
„Nu-ți lăsa unghiile să crească prea mult și păstrează-le curate; nu lăsa păr în nările tale. Și ai grijă ca respirația ta să nu fie acră sau respingătoare.”
Ars Amatoria poate fi considerată un fel de manual al iubirii din Antichitate.
Ce faci dacă nu ești îndrăgostit?
Anticii considerau că a nu fi îndrăgostit poate fi o problemă — nu doar pentru sănătatea mentală și fizică, ci și pentru societate în general.
De exemplu, scriitorul roman Claudius Aelianus (sec. II–III d.Hr.), în Istorisiri diverse, spune că soldații îndrăgostiți luptă mai bine decât cei care nu sunt:
„În toiul bătăliei, când războiul aduce bărbații față în față, un om care nu e îndrăgostit nu poate ține piept unuia care este. Cel neatins de iubire fuge din fața celui care iubește, de parcă ar fi un străin neinițiat în ritualurile zeului; iar curajul său depinde doar de caracterul și forța lui fizică.”
Conform lui Aelian, spartanii îi pedepseau pe bărbații care nu se îndrăgosteau:
„Orice bărbat cu aspect și caracter bune care nu se îndrăgostea de o persoană de viță nobilă era amendat, pentru că, în ciuda calităților sale, nu iubea pe nimeni […] afecțiunea îndrăgostiților are o putere extraordinară de a stimula virtuțile.”
Așadar, când două persoane sunt îndrăgostite, se pot inspira una pe alta și își pot aduce la suprafață cele mai bune calități.
Să lupți pentru iubire și să o păstrezi
Dacă avem noroc, persoana pe care o iubim ne va iubi înapoi, și nu vom avea rivali.
Dar ce se întâmplă dacă și altcineva o iubește pe acea persoană?
Atunci s-ar putea să fim nevoiți să depunem un efort mai mare pentru a-i câștiga afecțiunea, dar uneori asta duce la conflicte.
De pildă, oratorul și politicianul roman Cicero (106–43 î.Hr.), în Despre orator, povestește cum Gaius Memmius, tribun al plebei în anul 111 î.Hr., l-a mușcat de braț pe rivalul său în dragoste, „după ce s-au certat la Tarracina din cauza unei fete.”
Unele metode de a-ți păstra iubirea, menționate în sursele antice, includ etalarea bogăției. De exemplu, într-una dintre piesele poetului Alexis (375–275 î.Hr.), un tânăr îndrăgostit organizează un ospăț fastuos ca să-și impresioneze iubita cu o demonstrație de avere.
Logodnele se anulau uneori dacă se descoperea că viitorul soț era prea sărac.
Desigur, nu toate relațiile mergeau bine, iar oamenii aveau plângeri împotriva foștilor iubiți.
O invectivă celebră vine de la poetul Martial (38–104 d.Hr.), adresată unei femei numite Manneia:
„Manneia, cățelușul tău îți linge fața și buzele. Nu e de mirare că unui câine îi place să mănânce bălegar!”
Preocupări fără vârstă
Astăzi dezbatem adesea dacă e mai bine să rămânem singuri sau să intrăm într-o relație. La fel era și în Antichitate. În piesa Arrephoros sau Fata cu fluierul, din secolul IV î.Hr., poetul Menandru pune un personaj să spună:
„Dacă ai un dram de minte, nu te căsătorești […] Eu sunt însurat — tocmai de aceea îți spun să nu o faci.”
Alții regretau că au ratat ocazia iubirii. Astfel, poetul Pindar (sec. VI–V î.Hr.) a scris o poezie în care își exprimă regretul că nu a reușit să-l facă pe mult mai tânărul Theoxenus iubitul său:
„Ar fi trebuit, inima mea, să culegi florile iubirii la timpul potrivit, când erai tânăr. Dar oricine vede razele strălucitoare din ochii lui Theoxenus și nu e cuprins de dorință are o inimă neagră, făurită din foc rece, din oțel sau fier.”
E clar că, la fel ca acum, și atunci dragostea era greu de găsit, dar ca să o avem trebuie să depunem efort și sacrificii.
