Momentul care a schimbat istoria României. Ziua în care mareșalul Antonescu l-a alungat pe Carol al II lea și a pus mâna pe putere
Acum 84 de ani, Ion Antonescu, una dintre cele mai controversate figuri din istoria României, devenea prim-ministru al țării.
În această funcție, el a pus mâna pe puterea supremă, forțându-l pe regele Carol al II-lea să abdice și să plece în exil, inaugurând dictatura antonesciană, care avea să influențeze profund cursul istoriei românești, potrivit Adevarul.
Ion Antonescu a fost un personaj complex
Ion Antonescu a fost un personaj complex: pentru unii, un erou, pentru alții, un criminal de război. La 4 septembrie 1940, Antonescu ajungea la conducerea statului într-un moment surprinzător, mai ales având în vedere relațiile tensionate cu regele Carol al II-lea.
Accederea sa la putere a marcat începutul dictaturii sale, care a influențat soarta României pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial.
Antonescu era un ofițer de carieră, apreciat pentru calitățile sale militare. S-a născut la Pitești, în 1882, într-o familie cu tradiție militară.
A urmat Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, precum și Școala Specială de Cavalerie, pe care a absolvit-o în 1913, fiind un elev remarcabil, apreciat pentru inteligență și disciplină.
După absolvire, și-a demonstrat calitățile pe front, participând la al Doilea Război Balcanic și la Primul Război Mondial, unde a ocupat poziții strategice și a contribuit la planificarea bătăliei de la Mărășești, pentru care a fost decorat cu „Ordinul Mihai Viteazul”.
Cariera sa militară a continuat să crească, ajungând, în 1937, la rangul de general de divizie. Cu toate acestea, în același an, Antonescu a decis să intre în politică și a fost numit ministru al Apărării Naționale în guvernul condus de Octavian Goga. După instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea, Antonescu a rămas în funcție, dar a început să-l critice pe rege, ceea ce a dus la plasarea sa în arest la domiciliu.
Oportunitatea de neratat care l-a adus în fruntea României și abdicarea regelui Carol al II-lea
Situația lui Antonescu s-a schimbat dramatic în vara lui 1940, când România a suferit pierderi teritoriale semnificative, inclusiv Transilvania de Nord, Basarabia și Cadrilaterul.
Aceste evenimente au provocat o criză politică și socială, iar Antonescu a văzut o oportunitate de a prelua puterea. După discuții cu liderii politici și cu sprijinul Germaniei naziste, Antonescu l-a forțat pe Carol al II-lea să abdice la 6 septembrie 1940.
Pe fondul agitațiilor sociale, Ion Antonescu fuge de la mănăstirea Bistrița și se întâlnește cu Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc (PNȚ).
Cei doi discută despre înlăturarea regelui Carol al II-lea și formarea unui guvern de uniune națională, în care să fie incluse partidele istorice, dar și legionarii. La 3 septembrie, Antonescu se întâlnește cu Carol al II-lea la palat.
Copleșit de contextul extern și de situația internă, regele îi cere lui Antonescu să formeze un nou guvern. Pe 4 septembrie, Antonescu îi solicită regelui puteri depline, cerere pe care monarhul o acceptă. Antonescu inițiază discuții cu Iuliu Maniu, Dinu Brătianu și Horia Sima pentru constituirea unui guvern de uniune națională, și, în același timp, deschide negocieri cu Germania nazistă, fiind preferat de Hitler.
Antonescu l-a ajutat pe Hitler fără bariere
Conform mărturiei lui Wilhelm Fabricius, reprezentantul diplomatic al Germaniei în România, Antonescu era dispus să satisfacă toate pretențiile germane.
Pe 5 septembrie, are loc ultimul act al înlăturării lui Carol al II-lea. Antonescu îi cere regelui să abdice, informându-l că nu-i mai poate garanta securitatea personală și a familiei, o amenințare clară și directă.
La 6 septembrie, Carol al II-lea abdică, iar tronul este preluat de fiul său, Mihai I, în timp ce puterea de facto a României trece în mâinile lui Ion Antonescu. La 14 septembrie, este proclamat statul național-legionar. Antonescu ia atunci prima decizie controversată care va marca destinul României: alianța cu Germania nazistă.
Dictatura lui Antonescu a fost marcată de violențe, inclusiv pogromul de la Iași și confruntările cu legionarii, lăsând o amprentă controversată asupra istoriei României.
