Momentul în care armata bulgară a șters pe jos cu România. Bătălia care a rămas în istorie
Bătălia de la Turtucaia, desfășurată în primele zile ale lunii septembrie 1916, rămâne în istoria militară a României ca o înfrângere devastatoare, marcând unul dintre cele mai rușinoase momente pentru armata română în timpul Primului Război Mondial. A fost un dezastru de proporții, care a pus în evidență nu doar deficiențele grave ale armatei române, dar și limitele unei strategii fundamentale greșite, care a avut consecințe pe termen lung pentru evoluția războiului, scriu cei de la Hotnews.
Comandanții români se aflau într-o stare de euforie falsă
În 1913, România câștigase Cadrilaterul în urma victoriei din cel de-al doilea război balcanic și stabilise o prezență strategică în sudul Dunării. Această regiune, inclusiv orașul Turtucaia, era considerată un punct cheie pentru apărarea țării. În vara anului 1916, România intrase în război de partea Antantei, declarând război Austro-Ungariei și, ulterior, devenind ținta unei ofensive combinate a forțelor germano-bulgare.
Strategia României se baza pe două puncte de apărare avansate, Turtucaia și Silistra, care aveau rolul de a proteja sudul țării. În ciuda acestor măsuri defensive, guvernul român subestima grav amenințările externe, în special forțele bulgare, care erau susținute de trupele germane și turcești. De asemenea, în acest context, comandanții români se aflau într-o stare de euforie falsă, alimentată de succesul campaniei din 1913 și de o încredere exagerată în numărul superior al trupelor româno-ruse de pe frontul dunărean.
Armata română nu era pregătită
Armata română nu era pregătită să facă față unei ofensive puternice și bine coordonate. Trupele erau prost echipate și insuficient instruite, iar ofițerii, deși aveau experiență, erau adesea depășiți de situația reală de pe câmpul de luptă. Mulți soldați români erau înarmați cu puști Mannlicher din modelul 1878, care erau de calitate scăzută și ineficiente împotriva unui inamic modern, dotat cu armament de ultimă generație.
În plus, pozițiile defensive din Turtucaia, care includeau 15 redute și o serie de fortificații, erau insuficient pregătite pentru a face față unei ofensive puternice. În fața unui inamic hotărât și bine pregătit, armata română a demonstrat un nivel scăzut de coeziune și pregătire, iar strategia defensivă s-a prăbușit rapid.
Ce s-a întâmplat
Atacul forțelor germano-bulgare a început pe 1 septembrie 1916, iar în următoarele zile, ofensiva a fost completă. Artileria inamică a fost extrem de eficientă, iar atacurile la baionetă ale infanteriei bulgare au cauzat panică în rândul soldaților români. În ciuda unor încercări de a rezista, trupele române nu au reușit să opună o apărare eficientă. Deși oficialii români plănuiau să apere fiecare linie de apărare, întăririle promise nu au ajuns la timp, iar unitățile române au fost înconjurate rapid.
Sistemul de fortificații, în ciuda aspectului lor impresionant pe hârtie, nu a fost suficient pentru a proteja trupele române, iar în fața presiunii inamice, soldații români au început să se retragă în dezordine. Panica s-a instalat rapid, iar mulți dintre soldați au fugit spre Dunăre, unde au înecat sau au fost luați prizonieri. Scenele din acele zile au fost descrise de poetul George Topârceanu, care a căzut prizonier, într-un mod cutremurător:
„Tot vălmășagul acela de oameni fu cuprins deodată, fără o pricină aparentă, de o panică nebună. Că niște fiare speriate se repeziră pe punte, pe ponton, inundară bacul, împingându-se sălbatec, făcând loc cu pumnii și călcând în picioare răniții...”
Urmările acestui dezastru
Bilanțul pierderilor pentru armata română a fost catastrofal: din cei 39.000 de soldați români care se aflau la sud de Dunăre, aproximativ 7.000 au fost uciși sau răniți grav, în timp ce 28.500 au fost luați prizonieri. Pierderea Dobrogei a fost un șoc major, iar forțele germano-bulgare au continuat să avanseze spre capitala București.
Această înfrângere a adâncit criza armatei române, scoțând la iveală slăbiciunile fundamentale ale sistemului militar românesc din acea perioadă. După Turtucaia, România a fost nevoită să se retragă în Moldova, iar armata a început un proces de reorganizare și modernizare, în încercarea de a-și redresa forțele pentru bătăliile viitoare.
